Vlad Țepeș și Dracula: istoria, legenda și castelul

Vlad al III-lea a domnit în Țara Românească de trei ori: în 1448, între 1456 și 1462 și în 1476. Nașterea nu este documentată: istoricii o plasează între 1428 și 1431, iar Radu Florescu scrie că s-a născut la Sighișoara, unde tatăl său a locuit între 1431 și 1435. Numele vine de la tată, Vlad Dracul. Ordinul Dragonului, creat de regele Sigismund de Luxemburg în 1408, l-a primit pe Vlad Dracul în 1431, la Nürnberg; de aici porecla „Dracul”, adică „al Dragonului”. „Drăculea” înseamnă „fiul lui Dracul”. Porecla „Țepeș” vine de la trasul în țeapă, pedeapsă pe care a aplicat-o des.

Reședința domnească era la Târgoviște, unde, în noaptea de 16 spre 17 iunie 1462, a atacat tabăra sultanului Mehmed al II-lea, dar nu l-a putut prinde. Cetatea Poienari, pe valea Argeșului, este legată de numele lui: Cronica Cantacuzinească spune că i-a pus pe boieri s-o construiască. La sfârșitul lui 1462 a fost arestat din ordinul regelui Matia Corvin și ținut captiv până în 1475. A murit luptând împotriva lui Basarab Laiotă și a otomanilor, la sfârșitul lui decembrie 1476 sau începutul lui ianuarie 1477, lângă Snagov.

Locul mormântului nu este cunoscut. Tradiția, consemnată abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, îl pune la Mănăstirea Snagov, dar săpăturile arheologului Dinu V. Rosetti din 1933 nu au găsit niciun mormânt sub lespedea atribuită lui, ci oase de animale. Istoricul Constantin Rezachevici a susținut că a fost înmormântat mai probabil la Mănăstirea Comana, ctitoria sa, aproape de locul luptei. Ambele rămân ipoteze.

Povestirile despre cruzimea lui au circulat încă din timpul vieții. Prima tipăritură despre el a apărut la Nürnberg în toamna lui 1488 și a fost urmată de alte ediții. Istoricul Daniel Ursprung le leagă de conflictul de propagandă dintre împăratul Frederic al III-lea și regele Matia Corvin.

Romanul „Dracula” al lui Bram Stoker, publicat în 1897, este prima carte care leagă numele Dracula de vampirism. Elizabeth Miller (Memorial University of Newfoundland), care a studiat notele de lucru ale lui Stoker, arată că acesta știa foarte puțin despre Vlad: nimic din note nu arată că știa măcar că personajul istoric se numea Vlad. Stoker a luat numele Dracula și câteva informații despre Țara Românească din cartea lui William Wilkinson (1820), unde o notă explica numele prin „diavol”.

Credințele populare românești despre strigoi și moroi nu sunt același lucru cu vampirul literar. Etnologul Romulus Vulcănescu, citat de Mariana Cocieru, îi așază printre „demonii arhetipali ai morții”, iar alți cercetători observă că e greu de stabilit dacă strigoiul și moroiul sunt aceeași ființă sau ființe diferite. Un studiu de teren printre românii din Valea Timocului arată că un mort devine „neliniștit” mai ales când ritualurile de înmormântare nu au fost respectate; descrie și „moroiul de viu”, un om în viață socotit mort neliniștit.

Stoker a aflat despre aceste credințe indirect, din articolul „Transylvanian Superstitions” al scriitoarei Emily Gerard (1885), care vorbea de vampiri „vii și morți” și de remedii precum țărușul înfipt în mormânt sau usturoiul. Elizabeth Miller subliniază că astfel de credințe nu au fost niciodată legate de Vlad.

Castelul Bran a fost ridicat de brașoveni după un privilegiu acordat de cancelaria regelui Ludovic I de Anjou la 19 noiembrie 1377. În străinătate este promovat drept „castelul lui Dracula”. Site-ul oficial al castelului justifică eticheta spunând că ar fi singurul castel din Transilvania care corespunde descrierii lui Stoker și că „se bănuiește” că scriitorul ar fi folosit o ilustrație a Branului: sunt afirmații de promovare turistică, fără dovezi publicate. Același site recunoaște că Stoker nu a vizitat România și că documentele nu atestă că Vlad ar fi cucerit castelul; armata lui a trecut prin Bran în 1459, când a atacat Brașovul. Tot site-ul afirmă, cu formula „se pare”, că Vlad ar fi fost închis două luni la Bran în 1462; după cronicarul Laonic Chalcocondil, a fost întemnițat la Alba Iulia, apoi la Visegrád.

Casa Vlad Dracul din cetatea Sighișoarei are azi un restaurant și o mică expoziție de arme. La Târgoviște se vizitează ansamblul Curții Domnești și Turnul Chindiei (secolul al XV-lea, refăcut în secolul al XIX-lea), cu o expoziție despre Vlad. Ruinele Cetății Poienari se ating urcând 1.480 de trepte. Mănăstirea Snagov, pe o insulă a lacului, păstrează lespedea atribuită lui, iar Mănăstirea Comana a fost refăcută la sfârșitul secolului al XVI-lea pe locul ctitoriei sale. Castelul Bran funcționează ca muzeu.