Manastirea Snagov

Mănăstirea Snagov este un ansamblu monahal ortodox situat pe o insulă de circa 3 hectare din partea de nord a lacului Snagov, în județul Ilfov, la aproximativ 40 km nord de București. Complexul este considerat una dintre ctitoriile târzii ale lui Mircea cel Bătrân, fiind atestat documentar pentru prima dată în 1408. De-a lungul secolelor a fost refăcut de mai mulți domnitori munteni, printre care Vlad III Țepeș, Mircea Ciobanul și Neagoe Basarab — ctitorul bisericii actuale, ridicată din cărămidă în stil bizantin între 1517 și 1521. Vlad Țepeș a adăugat, în jurul anului 1456, un zid de apărare, un turn folosit și ca clopotniță, o închisoare pentru boierii trădători și, potrivit tradiției, un tunel de refugiu pe sub apă. Conform tradiției populare, susținută și de istorici precum Alexandru Odobescu și Nicolae Iorga, dar neconfirmată științific, trupul lui Vlad Țepeș ar fi fost înmormântat aici după moartea sa din 1476; lespedea funerară din fața ușilor împărătești rămâne cel mai vizitat punct al mănăstirii. Săpăturile arheologice conduse de Dinu Rosetti în 1933-1934 nu au adus însă dovezi concludente. Pictura interioară, refăcută în 1815 de Gheorghe Zugravul și restaurată începând din 2003, păstrează elemente reprezentative pentru arta bisericească muntenească. Din vechiul ansamblu se mai păstrează doar biserica, turnul-clopotniță și o fântână atribuită tot lui Vlad Țepeș. Mănăstirea este în restaurare din 1991, iar din 2009-2010 insula este legată de mal printr-o pasarelă pietonală metalică, în locul vechiului pod de lemn ars în 1821. Merită vizitată pentru valoarea istorică documentată și pentru legenda lui Dracula, care atrage anual mii de turiști.