Tezaurul de la Pietroasa: „Cloșca cu puii de aur” și drumul ei de aproape două secole

În primăvara anului 1837 (martie-aprilie, după Muzeul Național de Istorie a României), doi țărani din Pietroasa, Ion Lemnaru și Stan Avram, scoteau piatră pe dealul Istrița, în județul Buzău. Au dat peste un depozit de obiecte din aur: vase și podoabe, unele încrustate cu pietre colorate. După mărturiile adunate ulterior, tezaurul avea inițial 22 de piese.

Cei doi au vândut obiectele antreprenorului Atanasie Verussi, care supraveghea construcția unui pod peste pârâul Câlnău. Ca să le facă mai compacte și mai ușor de transportat, acesta le-a lovit și tăiat cu toporul. Descoperirea a devenit publică în 1838, iar autoritățile au recuperat doar 12 piese, cu o greutate totală de aproape 19 kg, mai ales datorită interesului lui Mihalache Ghica, fratele domnitorului Alexandru Ghica. Celelalte zece piese s-au pierdut.

Dintre cele 12 piese, cinci sunt lucrate doar din aur: un platou mare (rupt în patru la scurt timp după descoperire), o cană (oenochoe), o pateră cu figuri în relief și o statuetă în centru, un colan cu inscripție și un colan simplu. Celelalte șapte sunt împodobite și cu pietre: un colan cu balama, patru fibule și două vase poligonale, unul cu opt și altul cu douăsprezece laturi.

Numele popular, „Cloșca cu puii de aur”, vine de la fibule, care au forma unor păsări stilizate: fibula mare ar fi „cloșca”, iar celelalte, „puii”.

Pentru Expoziția Universală de la Paris din 1867, piesele au fost restaurate de un bijutier parizian, sub supravegherea lui Alexandru Odobescu, care a scris apoi o monografie în trei volume despre tezaur („Le trésor de Pétrossa”, 1889-1900).

La sfârșitul lui noiembrie 1875, tezaurul a fost furat din Muzeul de Antichități, aflat atunci în clădirea Universității din București. Hoțul, Dumitru Pantazescu, a fost prins, iar piesele au fost recuperate până la începutul lui 1876, dar unele au fost grav afectate. Colanul cu inscripție a suferit cel mai mult: o mare parte din el a fost topită, iar inscripția a rămas împărțită pe două fragmente.

În 1884, în timpul unui incendiu, tezaurul a fost aruncat pe fereastră ca să fie salvat. În același an a fost restaurat la Berlin de orfevrierul Paul Telge, iar aspectul de astăzi al pieselor se datorează în mare parte acestei restaurări. În 1917, în timpul Primului Război Mondial, tezaurul a fost trimis la Moscova împreună cu tezaurul României. S-a întors abia în 1956, când Uniunea Sovietică a restituit României bunurile artistice trimise atunci.

Inscripția de pe colan este scrisă cu rune (alfabetul runic vechi germanic) și a fost piesa cea mai studiată a tezaurului. Fiindcă o rună a fost aproape distrusă la tăierea colanului, citirea nu este sigură. Muzeul Național de Istorie consideră cea mai probabilă lectura „Gutan(e) Iowi hailag”, tradusă „lui Jupiter al goților, consacrat”. Alți specialiști au propus alte citiri, de exemplu „moștenire sfântă și inviolabilă a goților”. Cercetătorii sunt totuși de acord că limba este o formă de gotică și că textul are un sens religios („hailag” înseamnă „sfânt”).

Cine a îngropat tezaurul și când rămâne în discuție. În secolul al XIX-lea a fost atribuit lui Athanaric, unul dintre conducătorii vizigoților, care l-ar fi ascuns înainte să plece în Imperiul Roman (cel mai târziu în 381, când a ajuns la Constantinopol). Analiza arheologică a pieselor sugerează însă o datare mai târzie: patera ar fi lucrată în jurul anului 360, cana la sfârșitul secolului al IV-lea sau începutul secolului al V-lea, iar fibulele, colanele și vasele poligonale probabil în prima jumătate a secolului al V-lea. În acest caz, îngroparea ar fi avut loc în prima jumătate sau la mijlocul secolului al V-lea, iar tezaurul ar putea fi atribuit ostrogoților. Un răspuns definitiv nu există.

Piesele originale se află la Muzeul Național de Istorie a României (Calea Victoriei 12, București), în expoziția permanentă Tezaur Istoric. Verifică înainte de vizită ce săli sunt deschise.

La Pietroasa Mică (comuna Pietroasele, județul Buzău), locul descoperirii este marcat cu un monument și un amfiteatru cu piese ale tezaurului sculptate în piatră, care pot fi vizitate. În centrul satului Pietroasele se află situl unui castru roman: porțiuni restaurate din zidul de sud se văd în parcul din centru și în curtea primăriei, restul fortificației fiind acoperit de case. Legătura castrului cu tezaurul este doar o ipoteză. La Muzeul Județean Buzău poți vedea o copie a tezaurului, realizată prin galvanoplastie în atelierul lui Paul Telge.