Pietroasele – Cloșca cu puii de aur

În primăvara anului 1837, în zona numită „Poiana Crudului" de pe dealurile de gresie din Pietroasa Mică, județul Buzău, doi pietrari locali — Ion Lemnaru și Stan Avram — au dat cu târnăcopul peste una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din istoria României: un tezaur format din 22 de piese masive din aur, cu o greutate totală de circa 19,82 kg. Numele „Cloșca cu puii de aur" a apărut chiar în timpul anchetei care a urmat — Ion Lemnaru descrisese felul în care piesele erau așezate una peste alta, acoperite de fibula mare, sugerând imaginea unei cloști care își apără puii. Cei doi au ținut comoara ascunsă un an, vânzând-o în cele din urmă antreprenorului albanez Anastase Verusi pentru 4.000 de piaștri. Acesta a deformat majoritatea obiectelor și a tăiat tava mare cu un topor înainte de a fi denunțat, în 1838. Tezaurul a fost atribuit vizigoților din sec. IV d.Hr., probabil legat de conducătorul Athanaric, și include piese de o rafinament artistic excepțional: o fibulă mare în formă de vultur, fibule mici, o tavă, o cană, o pateră, coșulețe poligonale și un colan unic cu inscripție runică — singura piesă cu text gravat. Destinul tezaurului a fost la fel de dramatic ca descoperirea sa: a călătorit la Paris, Londra și Viena, a fost trimis la Moscova în 1917 pentru a fi ferit de armata germană și nu a mai fost returnat de bolșevici decât în 1956. Astăzi originalul e expus la Muzeul Național de Istorie din București, iar o copie fidelă se poate vedea la Muzeul Județean Buzău. Locul descoperirii, marcat cu un monument comemorativ cu porți de piatră și panouri informative, poate fi vizitat în Pietroasa Mică — accesibil pe DJ203C din DN1B. Merită vizitat pentru că reprezintă un loc cu adevărat istoric, cu o poveste care a fascinat generații de cercetători și a traversat două secole de aventuri.