Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala Daciei romane

După cucerirea regatului dac de către împăratul Traian, în 106, romanii au întemeiat în Țara Hațegului capitala noii provincii Dacia, singurul oraș fondat aici de Traian. Numele complet era Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. Nu trebuie confundată cu Sarmizegetusa Regia, capitala regilor daci din Munții Orăștiei, aflată la circa 42 km în linie dreaptă: romanii au construit un oraș nou, în altă parte, dar i-au dat numele vechii capitale.

O inscripție cunoscută din copii vechi, din care s-au găsit două fragmente în forul orașului în anii 1990, spune că colonia a fost întemeiată din porunca lui Traian prin guvernatorul Decimus Terentius Scaurianus. Anul exact nu se știe: inscripția e fragmentară, iar specialiștii propun date între 106 și 112. Primii constructori au fost soldații Legiunii a IIII-a Flavia Felix. Orașul a fost întemeiat direct cu rangul de colonia, la care alte orașe romane ajungeau abia după o lungă „carieră”, a primit mai târziu „ius Italicum”, care aducea scutiri de impozite, și a fost singurul oraș din Dacia numit „metropolis”. Zidurile, de circa 500 pe 600 m, închideau aproximativ 33 de hectare, iar locuirea continua și în afara lor.

Forul era centrul orașului, la întretăierea celor două străzi principale. Se intra printr-o poartă monumentală cu patru piloni, cu câte o fântână publică de o parte și de alta. Curtea era pavată cu marmură și avea statui de împărați, din care s-au păstrat fragmente din bronz aurit. Urmau basilica, unde judecau cei doi magistrați ai orașului, și curia, sala consiliului orășenesc, cu două camere boltite pentru tezaur dedesubt.

Constantin Daicoviciu și Octavian Floca, care au săpat aici din 1924, au interpretat clădirea drept „Palatul Augustalilor”. Cercetările de mai târziu au arătat că este forul coloniei. Sediul augustalilor (aedes Augustalium), o asociație a unor locuitori înstăriți, a fost doar o sală a forului, ridicată de Marcus Procilius Nicetas și fiii săi, cel mai probabil la sfârșitul secolului al II-lea. La sud de acest for a existat un al doilea, din vremea lui Antoninus Pius, cu un Capitoliu.

Amfiteatrul, în afara zidurilor, are 88 pe 69 m și avea loc pentru circa 5.000 de spectatori. La început a fost din lemn, apoi a fost refăcut din piatră pe același contur. Pe primele rânduri, pe bănci de piatră, ședeau membrii consiliului orășenesc, unele locuri fiind rezervate prin inscripții. Sub arenă era o cameră care adăpostea probabil o instalație de efecte (pegma), cunoscută dintr-o inscripție care îl pomenește pe C. Valerius Maximus.

Lângă amfiteatru se afla o zonă sacră, cercetată doar în parte: templul zeiței Nemesis, protectoarea gladiatorilor, sanctuarul lui Aesculap și al Hygiei, zeii medicinei, Templul Mare și templul lui Silvanus. În afara zidurilor au fost săpate și un templu al zeilor sirieni și unul al lui Mithras.

Armata și administrația romană s-au retras la sud de Dunăre în 271-275, dar orașul nu a fost părăsit imediat. Cândva în secolul al IV-lea, locuitorii rămași au blocat porțile amfiteatrului cu pietre de mormânt aduse din cimitire, transformându-l într-o fortăreață. O clădire de la sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea este ultima urmă de locuire antică. Ruinele au fost apoi folosite ca material de construcție: piese romane se văd în bisericile din Țara Hațegului, de exemplu la Densuș. Satul s-a numit Grădiște și a primit numele Sarmizegetusa abia în epoca modernă.

Ruinele au fost recunoscute încă de pe la 1500. Primele săpături sistematice le-au făcut, în secolul al XIX-lea, arheologii maghiari de la Deva (Societatea de Istorie și Arheologie, înființată în 1880). Din 1924 au săpat Constantin Daicoviciu și echipa Universității din Cluj, iar după 1973 cercetările au fost reluate de școala clujeană, cu săpături ample în for în anii 1990. O mare parte din oraș nu a fost încă cercetată.

Situl arheologic Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în satul Sarmizegetusa (județul Hunedoara), se vizitează în aer liber: forul, amfiteatrul restaurat recent, zona sacră și palatul procuratorului financiar. Muzeul de Arheologie Sarmizegetusa, chiar lângă sit, păstrează piese descoperite aici, iar în curte are un lapidariu cu monumente mari din marmură.