Tropaeum Traiani: trofeul ridicat de Traian la Adamclisi

Pe un deal de lângă satul Adamclisi, la circa 1,5 km nord-est de sat, împăratul Traian a ridicat un monument triumfal, numit astăzi Tropaeum Traiani („trofeul lui Traian”). Data o dă chiar inscripția de dedicație, păstrată în fragmente: monumentul era închinat lui Marte Ultor („Răzbunătorul”), iar Traian apare cu titlurile Germanicus și Dacicus, cu puterea tribuniciană pentru a 13-a oară, proclamat imperator pentru a 6-a oară și consul pentru a 5-a oară. Puterea tribuniciană a 13-a corespunde perioadei dintre 10 decembrie 108 și 9 decembrie 109, de aceea monumentul este datat de obicei în anul 109. Inscripția amintește victoria asupra armatei dacilor; textul e reîntregit diferit de la un specialist la altul (o variantă îl numește pe regele Decebal, alta pomenește și pe sarmați).

Monumentul era un cilindru uriaș de piatră, cu acoperiș în formă de trunchi de con din plăci ca niște solzi, peste care se ridica statuia trofeului: o armură romană, cu trei captivi la bază (două femei așezate și un bărbat în picioare, cu mâinile legate la spate). Înălțimea și diametrul erau de circa 40 m.

În iarna anilor 101–102, în timpul primului război dacic, dacii lui Decebal și aliați ai lor de la nord de Dunăre (istoricii moderni îi numesc mai ales pe roxolani, un neam sarmatic) au atacat provincia romană Moesia, la sud de fluviu, iar Traian a venit cu armata să-i oprească. Muzeul consideră că metopele de la Adamclisi povestesc aceste lupte, cu o mare bătălie dată chiar aici; scene din luptele din Dobrogea apar și pe Columna lui Traian de la Roma. Textul păstrat al istoricului antic Cassius Dio nu descrie însă această campanie, așa că locul exact și desfășurarea luptelor sunt deduse mai ales din monumente. Și muzeul subliniază că metopele nu sunt un „jurnal de campanie”, ci o lucrare de propagandă imperială.

În jurul cilindrului erau 54 de metope (plăci sculptate în relief), grupate, după reconstituirea muzeului, în șase scene a câte nouă: lupta de cavalerie, bătălia din jurul carelor, predarea civililor și a prizonierilor în fața lui Traian, apoi marșul, marea bătălie și aclamarea împăratului. Apar călăreți romani cu lănci și scuturi ovale, purtători de stindarde, muzicanți, „barbari” în haine specifice și chiar scene din viața localnicilor: o familie care își duce lucrurile într-un car, turme de oi și capre. Deasupra, crenelurile arată prizonieri cu mâinile legate, sprijiniți de copaci. Stilul este al unor sculptori de provincie, departe de cel al Columnei; arheologul Ian Richmond i-a socotit „abia la înălțimea sarcinii”.

Cu timpul, monumentul a ajuns o ruină: rămăsese doar miezul de piatră și mortar, cu blocurile sculptate împrăștiate în jur. Săpăturile sistematice au fost începute în 1882 de Grigore Tocilescu. În 1977, monumentul a fost reconstituit sub coordonarea științifică a lui Adrian Rădulescu, după unul dintre modelele propuse pentru forma inițială. Pe el au fost montate copii ale majorității pieselor sculptate; originalele sunt în muzeul din sat, care păstrează 48 dintre cele 54 de metope.

Lângă monument se află urmele unui altar funerar pe ai cărui pereți erau scrise numele soldaților romani căzuți (pretorieni, legionari, auxiliari), „în amintirea celor mai viteji bărbați, care au murit luptând pentru stat”. Numărul lor, estimat la aproximativ 3.800, este calculat după spațiul presupus al inscripției. Data altarului este discutată: muzeul îl pune în 102, după lupta din iarna 101–102, dar alți specialiști cred că pomenește o înfrângere romană mai veche, din vremea împăratului Domițian (anii 80 d.Hr.). La circa 100 m de monument, o movilă păstrează temeliile unui mausoleu, probabil al unui ofițer roman important; numele lui nu se cunoaște.

Pe platoul de lângă monument, Traian a întemeiat orașul Tropaeum Traiani, pe locul unei așezări getice. Înainte de anul 170 devenise municipiu, sub Marcus Aurelius. Potrivit unei inscripții din 316, orașul a fost refăcut din temelii sub Constantin cel Mare, cu ziduri de aproape 1.200 m lungime. În secolele V–VI a fost centru episcopal, cu cinci bazilici în interior și două în afara zidurilor, și a fost distrus de o invazie a avarilor și slavilor în 586.

Monumentul triumfal reconstituit (în afara satului Adamclisi, județul Constanța) se vizitează în aer liber; lângă el se văd locul altarului și movila mausoleului. Muzeul Tropaeum Traiani, în centrul satului, inaugurat în 1977, expune metopele originale, statuia trofeului, fragmente din inscripția de dedicație și din pereții altarului. Ruinele orașului Tropaeum Traiani, la circa 1,5 km sud-vest de monument, pot fi parcurse: zidurile cu turnuri, porțile, strada principală pavată și bazilicile. Toate trei sunt administrate de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.