Tăblițele de la Tărtăria: semne pe lut și o dezbatere încă deschisă

În 1961, o echipă condusă de arheologul Nicolae Vlassa, de la muzeul de istorie din Cluj, a săpat în așezarea preistorică de la Tărtăria, punctul Gura Luncii (comuna Săliștea, județul Alba). Situl se află lângă halta CFR Tărtăria, pe un mic promontoriu de pe prima terasă a Mureșului. Fusese descoperit în 1906 de Endre Orosz și săpat de Kurt Horedt în 1942-1943.

Într-o groapă, echipa a găsit trei tăblițe mici de lut nears, figurine de lut și de piatră, o brățară din scoică și oasele unei femei. Analiza antropologică publicată în 2005 o descrie ca o femeie de 50-55 de ani, înaltă de circa 1,47 m. Două tăblițe sunt dreptunghiulare, a treia este rotundă (circa 6 cm). Două sunt perforate. Semnele sunt incizate pe o singură față: pe una se recunosc un animal cu coarne și un motiv vegetal, pe celelalte apar mai ales semne abstracte. Descoperirea ține de cultura Vinča-Turdaș, din neolitic.

Vlassa a comparat semnele cu tăblițele sumeriene și credea că tăblițele sunt legate de scrierea proto-sumeriană. Pe atunci, cultura Vinča era datată mult mai târziu decât azi. Raportul de săpătură a avut însă lipsuri, iar timp de decenii tăblițele nu au fost tratate ca obiecte datate sigur. Unii specialiști au considerat că ar putea proveni dintr-un strat mai nou al sitului, ajuns mai jos printr-o groapă.

Tăblițele nu pot fi datate direct cu radiocarbon. La scurt timp după descoperire au fost curățate cu acid și tratate pentru conservare, inclusiv printr-un tratament la cald. Au fost datate, în schimb, oasele femeii: un laborator din Roma a obținut 6310 ± 65 BP, adică aproximativ 5370-5140 î.Hr. Această dată se aplică tăblițelor doar dacă ele au fost îngropate în același timp cu oasele. Gheorghe Lazarovici și Marco Merlini, care au reanalizat săpătura, susțin că așa este. Un sondaj făcut în 1989 a regăsit o parte din groapa desenată de Vlassa, iar arheologul Horia Ciugudean a numit-o „o primă confirmare”. Totuși, în 2026, managerul muzeului din Cluj, Felix Marcu, spunea că tăblițele ar putea proveni dintr-un context mai târziu și că „nu avem în acest moment certitudinea” că ar fi cea mai veche scriere.

Dacă data de peste 5000 î.Hr. ar fi corectă și semnele ar fi scriere, tăblițele ar fi mai vechi decât primele scrieri din Mesopotamia și Egipt. De aici vine formula „cea mai veche scriere din lume”. Ea nu este însă acceptată de specialiști ca fapt dovedit.

Unii cercetători, între care Marija Gimbutas, Harald Haarmann, Gheorghe Lazarovici și Marco Merlini, cred că în bazinul Dunării a existat în neolitic un sistem de semne, numit de Gimbutas „scrierea Vechii Europe”, iar de ceilalți „scrierea dunăreană”. Chiar și Merlini a ajuns însă la concluzia că semnele de la Tărtăria nu se potrivesc pe deplin cu acest repertoriu și le interpretează ca simboluri sacre, înțelese doar de inițiați, nu ca text. Alții sunt mai sceptici. Colin Renfrew a scris că asemănările cu semnele sumeriene „cântăresc foarte puțin”, pentru că desenele simple seamănă între ele în orice cultură. Sarunas Milisauskas observă că este foarte greu de demonstrat arheologic că un set de semne este scriere și că primele sisteme de scriere au apărut în state organizate, de care nu există dovezi în neoliticul european.

Nu știm sigur în ce strat au fost găsite tăblițele, nici ce înseamnă semnele, nici dacă transmit un mesaj care putea fi citit de altcineva. Au existat și voci care le-au considerat falsuri. Arheologul Horia Ciugudean, care a participat la sondajul din 1989, spune că nu există, „la ora actuală”, motive „foarte întemeiate” pentru a nega descoperirea. Cercetările la Gura Luncii au fost reluate în 2010, sub conducerea lui Sabin Adrian Luca, și au continuat și după 2015.

Tăblițele se află din 1961 în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca. Potrivit managerului muzeului, în 2026 ele erau prezentate în expoziția „Comori nespuse. Istoria Transilvaniei prin obiecte”, deschisă din ianuarie 2026. Situl de la Tărtăria-Gura Luncii este teren de cercetare arheologică, fără amenajări pentru vizitare. La intrarea în sat, lângă drumul național, se află un monument de granit care reproduce mărit semnele de pe tăblițe; inscripția lui („Tărtăria 5500 î.d.H. Primul mesaj scris din istoria omenirii”) prezintă ca sigur ceea ce specialiștii încă discută.