Cultura Cucuteni: vasele pictate ale primilor agricultori din Moldova

Cultura Cucuteni este numele dat de arheologi unor comunități de agricultori din eneolitic (epoca primelor obiecte de cupru). Numele vine de la satul Cucuteni din județul Iași, unde au fost găsite primele urme. În Ucraina, aceleași descoperiri poartă numele satului Tripolie, de lângă Kiev, așa că specialiștii vorbesc azi despre complexul Cucuteni-Tripolie. În România, aceste comunități au trăit în Moldova și Bucovina, în nord-estul Munteniei și în sud-estul Transilvaniei.

Datările diferă de la un autor la altul. Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni din Piatra Neamț plasează civilizația Cucuteni între circa 5000 și 3500 î.Hr., pe aproximativ 150.000 km². Un studiu din 2019 dă pentru întregul complex circa 4800-2950 î.Hr., peste 5.000 de situri cunoscute și circa 250.000 km². Pentru teritoriul de azi al României, Cucuteni contează ca una dintre culturile preistorice cele mai bine cercetate, cu peste 130 de ani de săpături. Nu este însă o istorie doar a României, iar felul în care s-a încheiat cultura este încă discutat de specialiști.

În 1884, Teodor T. Burada a observat fragmente de ceramică în pietrișul folosit pe drumul dintre Târgu Frumos și Iași și a ajuns la cariera de piatră de la Cucuteni. În 1885 au început primele săpături, la care au participat, printre alții, poetul Nicolae Beldiceanu și Grigore Butureanu. Săpăturile s-au oprit în 1896 și au fost reluate în 1909 și 1910 de arheologul german Hubert Schmidt, care a propus în 1932 împărțirea în fazele Cucuteni A și B.

Situl, numit Cetățuia, se află pe un promontoriu al platoului Laiu, lângă satul Băiceni, apărat pe trei laturi de pante abrupte și spre vest de șanțuri și valuri. Între 1961 și 1966, Universitatea din Iași a reluat săpăturile sub conducerea lui Mircea Petrescu-Dîmbovița, iar din 2017 arheologii ieșeni au cercetat platoul prin magnetometrie și sondaje.

Cultura este cunoscută mai ales pentru ceramică: vase din lut fin, pictate în alb, roșu și negru, cu spirale și alte motive dispuse simetric.

Alături de vase apar figurine de lut, mai ales feminine, dar și animale. Hora de la Frumușica este un suport de vas din faza Cucuteni A, format din șase figuri feminine stilizate, văzute din spate, cu urme de pictură albă și roșie. A fost găsită la Bodeștii de Jos, la 22 km nord-est de Piatra Neamț, în săpăturile preotului Constantin Matasă, publicate în 1946, și este clasată în Tezaurul patrimoniului cultural național. La Poduri, în județul Bacău, arheologii au găsit într-un vas 21 de statuete feminine și 13 tronuri de lut, datate 4900-4750 î.Hr., ansamblu numit „Soborul zeițelor”. Interpretarea lor ca zeițe este o ipoteză a specialiștilor, nu un fapt dovedit.

În Ucraina au apărut așezări uriașe, cele mai mari cunoscute în Europa mileniului IV î.Hr.: cea de la Nebelivka se întinde pe 238 de hectare. În România, situl de la Poduri-Dealul Ghindaru, descoperit în 1978 și săpat din 1979 sub conducerea lui Dan Monah, are o depunere arheologică de peste 4 m, cu niveluri suprapuse de la faza Precucuteni II până la sfârșitul culturii Cucuteni.

Arheologii găsesc foarte des case arse, din care au rămas pereții și podelele de lut ars. Cei mai mulți arheologi din Ucraina acceptă că incendierea era deliberată, dar în preistoria europeană dezbaterea continuă: unii iau în calcul incendii accidentale sau atacuri, alții un ritual, alții o ardere care să întărească construcția. Un studiu din 2009 despre arderea a patru case reconstruite în parcul arheologic de la Cucuteni a conchis că focul accidental nu produce urmele găsite în săpături. La Nebelivka, în 2014-2015, a fost nevoie de mult mai mult lemn de foc decât lemnul folosit la construcție, poate și de zece ori. Motivul rămâne o întrebare deschisă.

Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni din Piatra Neamț este dedicat exclusiv artei cucuteniene; printre exponate se află Hora de la Frumușica, statuete din „Soborul zeițelor” și „Gânditorul de la Târpești”. Muzeul de Istorie a Moldovei din Palatul Culturii din Iași are o colecție Cucuteni cu piese din așezarea de la Cucuteni și din alte situri din Iași și Botoșani. La Cucuteni, Muzeul de Sit Arheologic protejează un mormânt geto-dacic din secolul IV î.Hr. și are o expoziție de istorie locală, inclusiv despre Cucuteni. Dealul Cetățuia și tell-ul de la Poduri sunt situri arheologice, nu muzee: obiectele găsite acolo se văd la Iași și la Piatra Neamț.