Frontierele Imperiului Roman – Dacia

Frontierele Imperiului Roman – Dacia este situl UNESCO care reunește urmele limesului Daciei, granița provinciei romane Dacia. A fost înscris în Patrimoniul Mondial în 2024 și cuprinde 277 de componente aflate în 16 județe, cu o suprafață protejată de aproape 1.492 de hectare. Limesul a funcționat între anii 106 și 271. Se întindea pe mai mult de o mie de kilometri, de-a lungul granițelor de vest, de nord și de est ale provinciei, pornind de la Dunăre și revenind la Dunăre: traversa Podișul Transilvaniei, iar în sud cobora de-a lungul Oltului prin câmpia Munteniei. Dacia a fost singura provincie romană aflată în întregime la nord de Dunăre. Frontiera nu era un zid continuu, ci o rețea de amenajări militare: castre legionare și auxiliare, fortificații mici, turnuri de pază, valuri de pământ și tabere temporare. Ea apăra provincia, supraveghea mișcările populațiilor de dincolo de graniță și asigura accesul la resursele de aur și de sare. Multe componente se află în zone rurale, pe dealuri și în păduri, iar unele se mai văd doar ca urme în teren. Printre cele mai cunoscute sunt Porolissum (Moigrad, județul Sălaj), Apulum (Alba Iulia), Tibiscum (Jupa, județul Caraș-Severin) și castrul Drobeta, de lângă ruinele podului lui Traian de la Drobeta-Turnu Severin.