Vulcanii Noroiosi Paclele Mici

Vulcanii Noroioși Pâclele Mici sunt o rezervație naturală de tip geologic și botanic, declarată monument al naturii în 1924, situată pe teritoriul comunei Berca, județul Buzău, la câțiva kilometri de Pâclele Mari. Cu o suprafață de circa 16,5 hectare, Pâclele Mici sunt — în ciuda denumirii — mai extinse ca suprafață decât Pâclele Mari: diferența de nume provine de la dimensiunea conurilor, nu de la suprafața rezervației. Fenomenul este generat de emanații de gaze naturale provenite de la o adâncime de circa 3 km, dintr-o rezervă de petrol. Gazele se amestecă cu apa subterană, spală sare și argilă, formând noroiul caracteristic care este împins spre suprafață. Spre deosebire de Pâclele Mari — unde predomină conuri de noroi vâscos cu urme de petrol — la Pâclele Mici platoul este acoperit de o multitudine de conuri active și inactive de dimensiuni mai reduse, printre care se remarcă un con central proeminent cu două cratere active de mari dimensiuni. Vizitatorii pot merge printre conuri și fierbători de noroi, mulți vulcani fiind activi simultan. Peisajul este lunar: sol crăpat, lipsit de vegetație, cu praf ridicat de vânt și mici conuri argiloase țuguiate. O particularitate botanică unică a Pâclelor Mici o reprezintă prezența a două specii de plante halofile specifice zonei central-asiatice — Nitraria schoberi și Obione verrucifera — inexistente în altă parte din România și protejate prin lege. Ambele rezervații — Pâclele Mari și Pâclele Mici — fac parte din Geoparcul UNESCO Ținutul Buzăului, recunoscut în 2022, și au fost descoperite în 1867 de geologul francez H. Cognand, cu ocazia unor prospecțiuni petroliere. Merită vizitate în aceeași zi, traseul combinat durând aproximativ 3–4 ore.