Vișeu de Sus

Vișeu de Sus se află în depresiunea Țării Maramureșului, la confluența râurilor Vișeu și Vaser, la 427 m altitudine, între Munții Maramureșului, la nord și nord-est, și Munții Rodnei, la sud-est. Orașul cuprinde localitățile Vișeu de Sus și Vișeu de Mijloc, are statutul de stațiune turistică de interes național și număra 15.349 de locuitori la recensământul din 2021. Cei mai mulți autori îl consideră atestat documentar la 2 februarie 1365, ca Ketwyssou, într-o diplomă a regelui Ludovic de Anjou. Orașul actual s-a dezvoltat după 1770, când la Vișeu și Borșa au fost înființate centre de exploatare forestieră. Din 1743 s-au stabilit aici mineri din Saxonia, iar din anii 1770 coloniști germani din Zips, Austria (Salzburg, Tirol, Salzkammergut) și Bavaria, numiți țipțeri. Aceștia au format cartierul Țipțerai, au construit stăvilarele pentru plutărit și prima fabrică de cherestea, în 1809. La recensământul din 1930, din 11.079 de locuitori, 3.722 erau evrei, 3.616 români și 2.753 germani. Pe lista monumentelor istorice figurează biserica „Bunavestire” din 1842 (cod LMI MM-II-m-A-04801) și casa ei parohială, biserica romano-catolică „Ioan și Ana” (cod LMI MM-II-m-A-04799), cimitirul evreiesc din secolul al XVIII-lea (cod LMI MM-II-s-B-04796), fosta casă și administrație a moșiilor lui Pop Simion, azi primăria orașului, și fostul spital public „Irina”. În oraș funcționează Muzeul de Istorie și Etnografie. Din gara CFF din oraș pleacă mocănița, calea ferată forestieră îngustă de pe Valea Vaserului, monument istoric (cod LMI MM-II-a-B-21017), cu trenuri turistice cu abur până la Paltin. Pe Valea Vaserului, la confluența cu pârâul Miraj, la circa 5 km în amonte de oraș, se află cimitirul militar german amenajat în 1917, unde au fost reînhumați 105 militari căzuți în Primul Război Mondial; în 2011 a fost ridicat aici un triptic ortodox în memoria tuturor soldaților morți pe vale.