Viscri - Sat Saxon UNESCO

Viscri este un sat din comuna Bunești, județul Brașov, inclus în 1999 pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO ca parte a sitului „Satele cu biserici fortificate din Transilvania". Denumirea germană a localității, Deutschweißkirch — „Biserica Albă Germană" — trimite la o capelă albă construită de secuii care locuiau în zonă înainte de sosirea coloniștilor saxoni între 1141 și 1162, în timpul regelui maghiar Géza al II-lea. Pe la 1185, sașii au preluat de la secui atât sarcina defensivă a zonei, cât și lăcașul de cult. Documentele istorice atestă că Viscri a fost întotdeauna un sat liber, nefăcând parte niciodată dintr-o proprietate nobiliară — statut rar în Transilvania medievală. Nucleul central al satului este dominat de biserica evanghelică fortificată, ridicată în sec. XIII pe fundațiile bazilicii secuiești din jurul anului 1100, una dintre puținele biserici-sală romanice păstrate complet în regiune. Fortifcarea ansamblului a avut loc în 1500: nava a fost prelungită, conectată cu turnul vestic, iar incinta a primit două turnuri de apărare, două bastioane și un turn de poartă. Ansamblul este monument istoric, cod LMI BV-II-a-A-11843. Arhitectura rurală săsească a satului — case cu porți caracteristice și curți interioare, multe restaurate după 1990 — este considerată o imagine autentică a satului transilvănean de la începutul sec. XIX. Comunitatea săsească, care număra câteva sute de persoane înainte de 1989, a emigrat masiv în Germania după căderea comunismului; astăzi satul este locuit preponderent de români și romi, dar a câștigat vizibilitate internațională și prin implicarea regelui Charles al III-lea al Marii Britanii, care deține o proprietate în sat și l-a promovat activ în presa internațională. Viscri merită vizitat pentru unicitatea ansamblului său defensiv și pentru autenticitatea peisajului rural saxon.