Atracție

Varful Goru

Vârful Goru (1.785 m) este punctul culminant al Munților Vrancei și singurul loc din întreg masivul unde crește jneapănul — specie specifică etajului subalpin, la limita inferioară a distribuției sale în Carpații Orientali. Situat în Parcul Natural Putna-Vrancea, vârful se află deasupra focarului seismic Vrancea, cel mai activ din Europa. Accesul se face din Lepșa sau Nereju pe trasee marcate cu grad de dificultate ridicat.

Distribuie
Varful Goru
Vârful Goru (1.785 m) este cel mai înalt punct al Munților Vrancei, situat în județul Vrancea, în cadrul Parcului Natural Putna-Vrancea. Masivul Goru formează o rezervație naturală proprie, ocupând versantul vestic al muntelui, care adăpostește cel mai reprezentativ ecosistem subalpin din Munții Vrancei. Elementul central al rezervației este jnepenișul — singurul jnepenișl din Munții Vrancei, aflat la altitudini de 1.750–1.785 m, la cea mai mare altitudine din județ. În literatura de specialitate sunt descrise 27 de asociații vegetale care conferă zonei o importanță științifică deosebită. Din punct de vedere geologic, zona Gorului se află deasupra focarului seismic subcrustal Vrancea — cel mai activ din Europa — unde dinamica microplăcilor litosferice generează cutremure cu adâncimi între 50 și 250 km. Relieful este structurat pe șisturi cristaline și fliș cretacic, cu versanți acoperiți de păduri de molid și fag care urcă până aproape de creastă, unde vegetația se rarifiază în pajișți subalpine și tufărișuri de jneapăn. Fauna include carnivore mari — urs brun, lup, râs — alături de cocoșul de munte, acvila țipătoare și corbul. Capra neagră a fost colonizată în zonă din 1982. Accesul spre Vârful Goru se face din Lepșa pe DN2D, continuând pe drumuri forestiere și trasee marcate, sau din Nereju pe versanții sudici ai masivului. Traseele au grade de dificultate ridicate, cu diferențe de nivel de 600–900 m față de punctele de plecare, și necesită echipament montan adecvat.
Muntii Vrancei 1785m judetul Vrancea