Valea Gurghiului, zonă etnografică

Valea Gurghiului este zona etnografică formată de satele de pe cursul râului Gurghiu, afluent al Mureșului, la est de Reghin. În partea de jos a văii se află așezări adunate: Solovăstru, Jabenița, Adrian, Gurghiu, Orșova, Cașva, Glăjărie, Hodac, Toaca, Ibănești și Ibănești-Pădure, iar în partea de sus, spre Munții Gurghiu, așezări risipite precum Bicașu, Dubiștea de Pădure, Arșița, Uricea, Blidireasa, Zimți, Dulcea și Brădețelu. Timp de secole, satele văii au fost legate de cetatea și domeniul Gurghiului, documentat din 1358. Sunt considerate specifice zonei instalațiile tehnice țărănești (mori, oloinițe, vâltori și joagăre) și meșteșugurile: dulgheria, confecționarea fluierelor, rotăria, fierăria și olăritul. Manufacturile apărute aici din secolul al XVII-lea au marcat o primă etapă a industrializării. Obiecte din Valea Gurghiului sunt păstrate de Muzeul Etnografic „Anton Badea” din Reghin. În satul Gurghiu, la 14 km est de Reghin, se află ruinele cetății Gurghiului, pe un deal împădurit de circa 500 m, castelul Rákóczi-Bornemisza, conac de vânătoare ridicat în anii 1640 de principele Gheorghe Rákóczi I și extins ulterior de familia Bornemisza, parcul dendrologic amenajat din anii 1830 și biserica reformată din 1756. În Ibănești, la Lăpușna, se află biserica de lemn „Sfântul Nicolae”, construită în 1779 și mutată aici în 1939 din satul Comori. Dintre obiceiurile văii, cel mai cunoscut este târgul de fete de la Gurghiu, organizat anual, care era odinioară prilejul ca tinerii din mai multe comune să se cunoască. Tot pe valea Gurghiului se ține obiceiul „Udatul nevestelor” de la Hodac.