Turnul cu Ceas din Sighișoara

Turnul cu Ceas se află în Piața Muzeului nr. 1, la mijlocul zidului de sud al cetății Sighișoara, și apără poarta principală dinspre Orașul de Jos. Este cel mai masiv dintre cele nouă turnuri păstrate din cele 14 ale cetății și, spre deosebire de celelalte, care aparțineau breslelor, era un bun public al orașului. Construcția a început ca un turn-poartă simplu, cu parterul din piatră de râu și ziduri groase de circa 2,30 m, datat în secolul al XIV-lea. Pe la baza turnului trec două pasaje boltite paralele. Până în 1556, încăperea de la primul nivel a fost sala de ședințe a sfatului orășenesc. În secolul al XVI-lea turnul a fost înălțat cu două niveluri din cărămidă și o galerie de lemn. După incendiul din 1676, acoperișul baroc cu patru turnulețe pe colțuri a fost refăcut în 1677 de meșterii Veit Gruber, Philipp Bonge și Valentinus Zimmermann. Turnulețele de pe colțuri semnalau dreptul orașului de a judeca și de a pronunța pedeapsa capitală. Turnul are cinci niveluri și, cu galeria și acoperișul, atinge 64 m. Orologiul, refăcut în 1648 de Johann Kirschel, are două cadrane, unul spre cetate și altul spre Orașul de Jos. În nișele de lângă cadrane se află figurine din lemn de tei, refăcute în 1677 și restaurate în 1999-2001: zeițele Păcii, Dreptății și Justiției, doi îngeri care reprezintă Ziua și Noaptea, doi toboșari, călăul și cele șapte figuri ale zilelor săptămânii, înfățișate ca zei antici (Diana, Marte, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn și Soarele). Mecanismul actual a fost realizat în Elveția de firma Fuchs și montat la 1 aprilie 1906. De la sfârșitul secolului al XIX-lea, turnul adăpostește Muzeul de Istorie din Sighișoara, deschis în 1899. Colecțiile cuprind arheologie, farmacie și instrumentar medical, artă, mobilier, instrumente muzicale, obiecte de breaslă, orologerie, etnografie, arme albe și de foc și numismatică. Galeria de la ultimul nivel servește drept punct de belvedere asupra orașului. Turnul face parte din ansamblul fortificațiilor Sighișoarei (cod LMI MS-II-a-A-15805) și din „Centrul istoric al Sighișoarei”, înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1999.