Atracție
Ținutul Pădurenilor
Ținutul Pădurenilor este una dintre cele mai autentice și mai bine conservate zone etnografice din România, situată pe platoul Munților Poiana Ruscă, în județul Hunedoara, la nici 20 de kilometri de Castelul Corvinilor. O adevărată „insulă etnografică", regiunea păstrează o cultură populară arhaică — port popular spectaculos, arhitectură țărănească din lemn, grai și obiceiuri vechi — datorită izolării sale pe culmile împădurite, unde satele se înșiră la peste 700 de metri altitudine.
Ținutul Pădurenilor este o zonă etnografică distinctă din județul Hunedoara, situată pe platoul înalt al Munților Poiana Ruscă, între Valea Mureșului la nord și Țara Hațegului la sud. Cuprinde aproximativ 40 de sate de munte din comunele Ghelari, Bătrâna, Bunila, Cerbăl, Lelese, Lunca Cernii și Toplița, locuitorii numindu-se simplu „pădureni" — de la pădurile întinse care le-au înconjurat și izolat secole de-a rândul așezările.
O vorbă veche spune că, pentru a ajunge la pădureni, trebuie neapărat să treci printr-o pădure.
Considerat una dintre cele mai bogate și mai originale zone etnofolclorice ale României, Ținutul Pădurenilor reprezintă o veritabilă „insulă etnografică", în care s-a păstrat o cultură populară arhaică, profund diferită de cea a regiunilor vecine. Trăsăturile sale definitorii includ amplasarea satelor pe culmi, la altitudini de 700–800 de metri, culturile agricole pe dealuri terasate, lipsa olăritului, un grai aparte care păstrează expresii de origine latină și, mai ales, un port popular de o frumusețe excepțională — costumul femeiesc, cu bogatul său sistem de podoabe, fiind considerat „aurul" pădurenilor. Arhitectura tradițională, cu case din lemn vechi de peste un secol, și obiceiurile cu rădăcini străvechi completează acest tablou.
Istoria zonei coboară până în Antichitate: la începutul secolului al II-lea d.Hr., partea estică a Munților Poiana Ruscă se afla în aria principalelor centre dacice și romane, în apropierea capitalei Dacia Ulpia Traiana Sarmizegetusa, tradiția spunând că aici s-ar fi refugiat o parte dintre dacii retrași în munți. Alături de prelucrarea lemnului și păstorit, o îndeletnicire definitorie a fost, din cele mai vechi timpuri, extragerea și prelucrarea minereului de fier — satul Ghelari, considerat inima ținutului, fiind vestit pentru exploatarea fierului, pentru Furnalul de la Govăjdia și pentru biserica ortodoxă supranumită „Catedrala Pădurenilor". Zona a fost studiată îndelung de etnologi precum Romulus Vuia și a dat folclorului românesc figuri de seamă, între care rapsodul Drăgan Muntean.
337184 Poiana Răchițelii