Țara Lăpușului

Țara Lăpușului ocupă depresiunea Lăpușului, în partea de nord-vest a depresiunii Transilvaniei, pe cursul mijlociu și superior al râului Lăpuș, principalul afluent de dreapta al Someșului. Spre nord, către depresiunea Maramureșului, este mărginită de munții vulcanici Țibleș, Lăpuș și Gutâi. La sud, spre valea Someșului, limita trece pe Podișul Boiului, culmea Breaza (974 m) și dealul Vima (777 m). La est, spre județul Bistrița-Năsăud, se află muscelele Năsăudului, traversate prin Pasul Înșeuarea Largă (521 m), iar la vest masivul Preluca o desparte de Țara Chioarului. Cea mai mare parte a regiunii aparține azi județului Maramureș. Potrivit Wikipedia, Țara Lăpușului este, din punct de vedere geografic, etnic și istoric, extremitatea nordică a Transilvaniei, dar funcționează ca o arie laterală a Maramureșului istoric, de la care a preluat un lexic bogat, elemente etnografice și o parte din repertoriul folcloric. Documente arată că mai multe localități lăpușene au fost întemeiate de nobili maramureșeni în secolul al XIV-lea. Graiul local este ardelenesc, cu influențe puternice ale graiului maramureșean. Târgu Lăpuș, atestat în 1291 (poss. Laps) și declarat oraș în 1968, s-a dezvoltat ca târg și centru comercial, cultural și folcloric al bazinului superior al Lăpușului. Pe teritoriul orașului se află satul Rogoz, cu biserica de lemn înscrisă în patrimoniul mondial UNESCO, și satul Rohia, cu Mănăstirea Rohia. Tot aici se află rezervația naturală Cheile Lăpușului, de 25 de hectare, pe defileul Lăpușului, lung de 28 km între Răzoare și Remecioara.