Țara Hațegului

Țara Hațegului este un ținut istoric și etnografic din colțul de sud-vest al Transilvaniei, în județul Hunedoara. Geografic se suprapune depresiunii Hațegului, mărginită la sud de Munții Retezat, la est și nord-est de Munții Șureanu, la vest de Munții Țarcu și la nord de Munții Poiana Ruscă, și are circa 1.300 de km². Este drenată de râurile Strei, Râul Mare și Galbena, iar centrul ei este orașul Hațeg. Accesul se face pe trei căi: dinspre Simeria pe valea Streiului, dinspre Banat prin Poarta de Fier a Transilvaniei și dinspre Petroșani prin pasul Merișor-Bănița. În peștera Bordu Mare de la Ohaba-Ponor au fost găsite urme umane din paleoliticul mijlociu. După cucerirea Daciei, romanii au întemeiat în vestul ținutului capitala provinciei, Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Prima mențiune a ținutului, „terra Harszoc”, apare în Diploma Ioaniților din 1247, când ținea de voievodatul lui Litovoi. Istoricul Radu Popa a identificat aici 11 mari cnezate; adunările cneziale au judecat până în secolele XIV-XV, iar din cnezii hațegani s-au ridicat familii nobiliare precum Kendeffy (Cânde) și Kenderessy (Cândreș). Din epoca medievală s-au păstrat cetatea regală a Hațegului de la Subcetate, atestată în 1317, turnul de la Răchitova și cetățile cneziale Colț și Mălăiești, precum și ruinele curților cneziale de la Râu de Mori și Sălașu de Sus. Radu Popa considera bisericile de zid din Țara Hațegului „cel mai vechi și mai important grup de monumente medievale românești păstrate”. Cel mai vechi grup, din secolele XII-XIII, cuprinde bisericile din Streisângeorgiu, Densuș, Peșteana, Ostrov, Sântămăria-Orlea și Strei, urmate de cele din Sânpetru, Râu de Mori și Suseni (Colț). În secolul al XVIII-lea, Hațegul a fost unul dintre cele trei districte ale căror locuitori români cereau, în memoriile lui Inochentie Micu și ale clerului greco-catolic, dregători din rândul lor. În anii 1760, o parte a ținutului a fost militarizată, cu companii ale Regimentului I de Graniță la Hațeg și Râu Alb. La sfârșitul secolului al XVIII-lea și în secolul al XIX-lea au fost ridicate castelele nobiliare de la Sântămăria-Orlea, Nălațvad și Săcel.