Sulina

Sulina este orașul de la vărsarea brațului Sulina în Marea Neagră, cea mai estică așezare a României și orașul cu cea mai mică altitudine medie din țară, de 4 m. Avea 3.118 locuitori la recensământul din 2021. Nu este legat de rețeaua de drumuri: se ajunge doar pe apă, cu navele de pasageri clasice și rapide din Tulcea. Orașul se întinde în lungul Dunării, pe malul drept, cu șase străzi paralele cu fluviul și 13 străzi perpendiculare pe el. Prima mențiune, ca Solina, apare la împăratul bizantin Constantin Porfirogenetul, în „De Administrando Imperio” (secolul al X-lea), iar așezarea figurează pe harta lui Pietro Visconti din 1327. Încă din perioada otomană exista aici un far care călăuzea corăbiile la intrarea pe brațul Sulina. După Tratatul de la Paris din 1856, Sulina a devenit sediul tehnic al Comisiei Europene a Dunării (CED), care a amenajat brațul pentru navele maritime și a transformat satul de pescari într-un oraș-port, cu cheiuri, uzină de apă, iluminat electric și spital. Între 1856 și 1878 aici a funcționat și secretariatul general al CED. Otomanii au declarat Sulina port liber în 1870, iar din 1878 orașul aparține României. Scriitorul Jean Bart (Eugeniu P. Botez), căpitan al portului, a numit-o „Europolis”. CED a fost desființată prin Aranjamentul de la Sinaia din 1938, iar în al Doilea Război Mondial orașul a fost în mare parte distrus de bombardamente. Pe faleză se văd Palatul Comisiei Europene a Dunării (datat în LMI 1860 până în 1868, azi sediul Administrației Fluviale a Dunării de Jos, vizibil din exterior) și Farul Vechi al CED, monument istoric devenit în 2003 muzeu al Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea (strada a II-a nr. 43), cu o expoziție despre CED, despre Jean Bart și despre dirijorul George Georgescu, născut la Sulina. Tot în centrul istoric sunt Catedrala ortodoxă „Sfântul Nicolae și Sfântul Alexandru”, a cărei piatră de temelie s-a pus în 1910, biserica romano-catolică „Sfântul Nicolae”, sfințită în 1863 și ridicată de comunitatea italiană, biserica grecească „Sfântul Nicolae” (1868), Casa Jean Bart, Școala CED și turnul uzinei de apă, construită în 1897 cu finanțare din partea reginei Olandei (uzina nu se vizitează, turnul se vede din stradă). Permisul de acces ARBDD se poate cumpăra și la centrul de informare din Sulina, prin care trec traseele pe apă 9, 11, 13 și 14 ale ARBDD (13 și 14 pornesc din Sulina, 9 și 11 din Crișan). Centrul vechi este clasat în Lista Monumentelor Istorice ca două situri urbane din secolul al XIX-lea (TL-II-s-B-06020 și TL-II-s-B-06038); palatul CED (TL-II-m-A-06019), farul CED (TL-II-m-A-06023) și Casa Jean Bart (TL-II-m-A-06017) sunt monumente de categoria A. Orașul se află în Rezervația Biosferei Delta Dunării (UNESCO, Ramsar) și în situl Natura 2000 ROSPA0031, iar prin Legea nr. 345/2001, Sulina și zona înconjurătoare au fost declarate obiectiv de interes național. Știați că străzile paralele cu Dunărea din Sulina nu au nume, ci numere? Ele se numesc Strada I, Strada a II-a și așa mai departe până la a VI-a, „ca în New York”, cum notează primăria, în timp ce străzile perpendiculare poartă nume de personalități sau nume obișnuite.