Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași

Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare, domn al Moldovei între 1457 și 1504, se află în Piața Palatului (Piața Palat) din Iași, în fața Palatului Culturii. A fost amplasată inițial în fața Palatului Administrativ, clădire demolată ulterior pentru ridicarea actualului Palat al Culturii. Statuia din bronz are 4,5 m înălțime și stă pe un soclu din marmură roz de Carrara. Ideea monumentului a fost lansată în 1856 de caimacamul Teodor Balș, dar lucrurile s-au oprit după moartea lui, în 1857, și au fost reluate în 1871, la împlinirea a 370 de ani de la moartea domnitorului. Comanda a fost trimisă în 1879 sculptorului francez Emmanuel Frémiet, iar banii au fost strânși prin subscripție publică națională. La 16 septembrie 1882 a fost depus în soclu actul comemorativ, iar statuia terminată a fost expusă în același an la Salonul de sculptură din Franța. Pentru chipul domnitorului s-au folosit schițele lui Gheorghe Asachi, bazate pe cronica lui Grigore Ureche și pe o pictură din biserica de la Bădeuți. Dezvelirea a avut loc la 5 iunie 1883, în prezența regelui Carol I, care a oferit cele două tunuri Krupp, trofee din Războiul de Independență, așezate de o parte și de alta a statuii. Au vorbit, între alții, regele, Bogdan Petriceicu Hasdeu și Nicolae Gane, iar Vasile Alecsandri a scris o odă pentru acest moment. Mihai Eminescu a fost prezent la ceremonie și a scris cu acest prilej poezia „Doina”. Pe laturile soclului se află două basoreliefuri din bronz: în stânga bătălia din Codrii Cosminului (1497), în dreapta bătălia de la Podul Înalt (1475). Reprezentarea domnitorului, cu barbă și coroană de tip apusean, a fost criticată încă de la dezvelire de Eminescu, de episcopul Melchisedec Ștefănescu și, mai târziu, de Nicolae Iorga. Statuia este monument istoric, cu codul LMI IS-III-m-B-04314.