Săliștea de Sus

Săliștea de Sus se află în sud-estul Depresiunii Maramureșului, la poalele de nord-est ale Munților Țibleș, pe cursul superior al râului Iza. Localitatea este atestată documentar în 1365 (Keethzeleste) și a fost declarată oraș prin Legea nr. 83/2004. La recensământul din 2021 avea 4.856 de locuitori. Stema orașului amintește de familiile nobile Iuga și Vlad și de ocna de sare care a funcționat între 1650 și 1700 pe dealul Cetățuie, din care a rămas un izvor de apă sărată. Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” a Nistoreștilor, de pe strada Dr. Iuga Gavrilă, monument istoric de categoria A (cod LMI MM-II-m-A-04633), datează de pe la 1680. Numele vine de la familia înstărită, descendentă a unui anume Nistor, care a ridicat-o, pe un loc înalt din partea de sus a localității. Altarul dreptunghiular și naosul au bolți semicilindrice, naosul fiind supraînălțat, astfel că acoperișul are dublă poală, iar peste pronaosul tăvănit se ridică turnul-clopotniță. Din pictura murală se mai păstrează Judecata de Apoi și Pilda celor zece fecioare în pronaos și Învierea pe boltă; mai multe icoane sunt atribuite zugravului Alexandru Ponehalschi, activ aici în jurul anului 1772. Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” a Bulenilor, de pe strada Bâleni, este tot monument istoric de categoria A (cod LMI MM-II-m-A-04635) și are o siluetă asemănătoare cu cea a Nistoreștilor. Lista monumentelor istorice o datează în 1736, iar Wikipedia dă anul 1717. Tot în Săliștea de Sus, o casă din 1740-1750 este monument istoric de categoria B (cod LMI MM-II-m-B-04634).