Statiunea Eforie Sud

Eforie Sud este localitatea componentă de reședință a orașului Eforie, județul Constanța, situată la aproximativ 18 kilometri sud de municipiul Constanța, între Eforie Nord și Tuzla. Ocupă fâșia de uscat dintre Marea Neagră, la est, și Lacul Techirghiol, la vest. Este cea mai veche stațiune de pe litoralul românesc.Povestea începe cu un teren. Mihail Kogălniceanu primise pământ în Dobrogea drept recompensă pentru patriotismul dovedit în Revoluția de la 1848 și în Războiul de Independență. În 1899, urmașii lui au vândut partea rămasă din moștenire lui Ioan I. Movilă, urmaș al vechii familii boierești moldovene a Movileștilor. Movilă studiase în Apusul Europei, cunoscuse stațiunile balneare occidentale și aprecia valoarea terapeutică a nămolului de Techirghiol, confirmată încă din 1894 de rezultatele medicilor militari care tratau aici soldații Diviziei Dobrogene.La 20 septembrie 1899, Movilă a pus piatra de temelie a Hotelului Movilă, actualul Hotel Parc. A investit toți banii pe care îi avea, completați cu împrumuturi de la băncile vremii, și a adus medici și chimiști din Viena pentru analiza apei și a nămolului. După planurile arhitectului Ivanovici și ale inginerului Zissu s-au ridicat două hoteluri și un sanatoriu pentru băi calde de nămol, cu cincizeci de cabine. Construcțiile au fost gata în primăvara lui 1902, iar băile s-au deschis între 15 iulie și 15 august 1902. La început, stațiunea s-a numit Băile Techirghiol-Movilă.Movilă a murit la 15 ianuarie 1904, iar familia, condusă de Elena Movilă, a continuat proiectul, vânzând locuri de casă. Între 1903 și 1906 s-au construit circa cincizeci de vile și hoteluri, printre care vila Cleopatra, astăzi Cupidon. Stațiunea fusese gândită după un plan de sistematizare întocmit în 1906 de arhitecta Arta Florescu, membră a familiei Movilă, dar nu a avut străzi până în 1920: spre vile se mergea pe alei și poteci pornite din șoseaua Constanța-Mangalia.În 1909, Eforia Spitalelor Civile din București a înființat pe malul mării un sanatoriu pentru combaterea tuberculozei osoase la copii. Din 1925 a lucrat aici doctorul Victor Climescu, care avea să întemeieze o adevărată școală românească de chirurgie osteo-articulară. Peste cincizeci de mii de bolnavi au trecut prin acest sanatoriu până în 1968.În septembrie 1916, populația a fost evacuată din stațiune, iar hotelurile, vilele și băile au rămas la dispoziția armatei germano-bulgare. Perioada interbelică a fost însă apogeul: până în 1938 s-au construit aproximativ cinci sute de vile, hoteluri și case, iar stațiunea putea găzdui douăzeci de mii de vizitatori pe sezon. Era considerată cea mai luxoasă de pe litoral. În 1928 a devenit comună rurală, iar în 1929 comună urbană, primind numele Carmen Sylva, pseudonimul reginei Elisabeta. În perioada comunistă a purtat numele lui Vasile Roaită, iar din 1962 se numește Eforie Sud. Din 1966, împreună cu Eforie Nord, se află sub aceeași primărie.Lacul Techirghiol este cel mai întins lac salin din România, cu o lungime de circa 7.500 de metri și o adâncime maximă de aproximativ nouă metri. Salinitatea depășește 85 g/l, de aproape cinci ori mai mult decât a Mării Negre. Nămolul sapropelic al lacului se formează din descompunerea bacteriană a crustaceului Artemia salina împreună cu alga Cladophora crispata, într-un mediu sărat și sărac în oxigen. Este folosit în tratarea afecțiunilor reumatismale, dermatologice și ginecologice.Plaja stațiunii are peste doi kilometri lungime și o istorie proprie. Eroziunea o redusese la o lățime de doar șapte metri; lucrările de înnisipare din ultimii ani au adus-o la aproximativ o sută de metri, făcând din ea, practic, cea mai nouă plajă de pe litoral. Nisipul e fin, apa are tonuri turcoaz.În Parcul Central se află statuia lui Ioan Movilă, ridicată de locuitori. În 1924, la douăzeci și cinci de ani de la întemeiere, s-a bătut o medalie comemorativă din argint și bronz, cu chipul fondatorului pe avers.Eforie Sud merită vizitată pentru straturile ei de arhitectură: vile de la 1905 pe străzile care urcă spre faleză, un hotel de 1899 încă în funcțiune, un sanatoriu prin care au trecut cincizeci de mii de copii, și, la câteva sute de metri, un lac hipersalin al cărui nămol a fost motivul pentru care toate acestea există.