Statiunea Eforie Nord

Eforie Nord este o localitate componentă a orașului Eforie, județul Constanța, situată la aproximativ 14 kilometri sud de municipiul Constanța. Ocupă fâșia de uscat dintre Marea Neagră, la est, și Lacul Techirghiol, la sud-vest. Este a doua stațiune ca mărime de pe litoralul românesc, după Mamaia, și îmbină turismul recreativ cu cel balnear. Stațiunea este așezată pe o faleză de peste treizeci de metri înălțime, cu o largă deschidere spre mare. Plaja se întinde pe peste trei kilometri, iar în multe locuri lățimea depășește o sută de metri. Nisipul este fin, cuarțos, caracteristic litoralului românesc. În partea de sud a stațiunii, lângă complexul Aqua Park, se află micul lac Belona. Aproximativ treizeci de hectare de spații împădurite, din stațiune și din jurul ei, mențin aerul curat. Capacitatea de cazare, în hoteluri, vile și pensiuni, se ridică la 19.000-20.000 de locuri. Lacul Techirghiol este cel mai întins lac salin din România, cu o lungime de circa 7.500 de metri și o adâncime maximă de nouă metri. În porțiunea centrală, care cuprinde stațiunile Techirghiol, Eforie Nord și Eforie Sud, mineralizarea și salinitatea sunt practic omogene, atât pe orizontală cât și pe verticală până la trei metri adâncime, în jurul valorii de 85,5 g/‰. Unele măsurători indică valori de peste 90 g/l, considerabil mai ridicate decât ale Mării Negre. Faima lacului o dă însă nămolul. Este un nămol sapropelic de liman, din grupa sedimentelor terapeutice subacvatice organogene, rezultat al unor procese biochimice și chimice extrem de complexe și de lungă durată. Se formează din cadavrele crustaceului Artemia salina, care trăiește în ape cu salinitate mare, descompuse bacterian împreună cu alga Cladophora crispata. Apa sărată și nămolul sunt folosite în tratarea afecțiunilor reumatismale, dermatologice și a psoriazisului. Prima consemnare scrisă a calităților terapeutice datează din 1854, când un comandant otoman și-ar fi vindecat aici brațul bolnav. Tradiția locală păstrează însă o legendă mai veche: un bătrân tătar olog și orb, pe numele său Tekir, a ajuns cu măgarul rănit la malul lacului, unde animalul a intrat să se scalde. Bătrânul s-a chinuit ore în șir să-l scoată din noroiul mirositor, iar amândoi au ieșit vindecați. Istoria stațiunii începe în 1894, când Eforia Spitalelor Civile din București, organizație de binefacere din capitală, a cumpărat o sută de hectare de pământ pe malul lacului Techirghiol și a construit acolo un sanatoriu balneoclimateric. De la această instituție vine numele viitorului oraș. Până în 1933, Eforie a aparținut administrativ de Techirghiol. Partea de sud a orașului, Eforie Sud, are o origine distinctă. La 20 septembrie 1899, omul de afaceri Ion Movilă a pus piatra de temelie a Hotelului Movilă, pe malul mării, și a Băilor Movilă, pe malul lacului, dând naștere Stațiunii balneare Movila-Techirghiol, prima stațiune turistică a Dobrogei. Din 1928 a purtat numele Carmen Sylva, pseudonimul reginei Elisabeta a României. În 1966, Eforie Nord și Eforie Sud s-au unificat administrativ, formând orașul Eforie. Clima este de tip mediteraneean, cu veri calde temperate de prezența mării și ierni blânde, iar precipitațiile anuale sunt reduse, în jur de 400 mm. Baza de tratament funcționează pe tot parcursul anului, ceea ce face din Eforie Nord o stațiune permanentă, nu doar estivală. Eforie Nord merită vizitată pentru un lucru pe care nicio altă stațiune românească nu îl oferă: la câteva sute de metri unul de altul, un țărm de mare cu plajă lată de o sută de metri și un liman hipersalin al cărui nămol se formează, la propriu, din alge și crustacee moarte, folosit terapeutic fără întrerupere de peste o sută treizeci de ani.