Statiunea Costinesti

Costinești este satul de reședință al comunei cu același nume, județul Constanța, aflat pe litoralul Mării Negre, la aproximativ 30 de kilometri sud de municipiul Constanța. Vara, comuna devine Stațiunea Costinești, cunoscută și drept Stațiunea Tineretului. Locul are o istorie mai lungă decât reputația lui. Așezarea a apărut pe vatra unei colonii grecești numite Parthenopolis. În Evul Mediu se numea Stratoni, sub bizantini, apoi Mangeapunar, sub turci, cu o populație modestă de pescari greci, mai târziu lipoveni, și de oieri mocani și tătari. Săpăturile arheologice au scos la lumină vase cu caneluri și spirale din cultura Hamangia, ceramică fină și de uz zilnic din cultura Gumelnița, precum și ceramică cu luciu metalic, roșie în interior și neagră în exterior, din prima epocă a fierului. Numele actual vine de la Emil Costinescu, finanțist, ziarist, primar al Capitalei și ministru de Finanțe în trei mandate, care în 1880 fusese unul dintre fondatorii Băncii Naționale a României. Costinescu a cumpărat de la Vasile Kogălniceanu, fiul lui Mihail Kogălniceanu, o moșie chiar la malul mării, pe care a colonizat-o cu germani dobrogeni. Aceștia au primit terenuri în arendă și au înființat, într-o primă fază, 48 de gospodării. Ei numeau satul Büffelbrunnen, Fântâna Bivolilor. În 1940, coloniștii germani au plecat în Germania, iar locul lor a fost luat de români. În anii '60, localitatea mai apărea pe hărți sub numele Dezrobirea. Prima tabără pentru elevi s-a înființat în 1949, an care marchează și nașterea oficială a stațiunii. Fluxul crescând de tineri a determinat, în anii '60, o dezvoltare rapidă, cu hoteluri, campinguri, baze sportive și săli de spectacole în aer liber. După inaugurarea taberei internaționale a studenților, stațiunea a început să atragă și vizitatori străini. Astăzi Costinești are trei zone distincte: satul Schitu, la vest de calea ferată, satul Costinești, la est de ea și la nord de lac, și Tabăra, amenajată inițial ca stațiune a Biroului de Turism pentru Tineret, în jurul lacului. Plaja se întinde pe aproximativ un kilometru, cu lățime variabilă. În zona obeliscului este mai lată, iar spre nord, către epavă, devine mai îngustă, acoperită cu nisip fin și mărginită de o faleză joasă. Fiind orientată spre est, beneficiază de zece până la douăsprezece ore de soare pe zi. În interiorul stațiunii se află un lac de agrement, în jurul căruia s-au dezvoltat unități de cazare. Simbolul locului rămâne epava Evanghelia. Nava, sub pavilion grecesc, fusese construită în 1942 și rebotezată de mai multe ori de-a lungul vieții ei: Empire Strength, Saxon Star, Redbrook, în cele din urmă Evanghelia. A eșuat la 14 octombrie 1968, foarte aproape de țărm. Potrivit anchetei românești, eșuarea a fost provocată intenționat de echipaj, pentru încasarea asigurării; pe baza raportului autorităților, firma de asigurări a refuzat plata, iar nava a rămas acolo. Interesant e că evoluția stațiunii a coincis cu naufragiul: în 1968, în zonă existau doar un sat pescăresc și o tabără pentru elevi. Epava se află astăzi într-o degradare accelerată. Furtunile au rupt-o în două și au smuls bucăți mari de tablă, care s-au scufundat. Statutul ei juridic e incert: nu figurează în administrarea Autorității Navale Române, a Apelor Române sau a Ministerului Transporturilor, iar primăria nu poate interveni. Este probabil ca, în câțiva ani, nava să se dezintegreze complet. În afara plajei și a epavei, Costinești oferă scufundări speologice la Peștera Rapanelor și la formațiuni săpate în calcarele sarmațiene subacvatice, precum și o gamă largă de agrement nautic. În apropiere se află Mănăstirea „Sfânta Elena de la Mare" și Catedrala Tineretului. Stațiunea Costinești merită vizitată pentru un lucru pe care nicio altă stațiune românească nu îl oferă: o navă eșuată printr-o fraudă ratată acum peste jumătate de secol, devenită între timp emblema locului, și care dispare încet sub ochii vizitatorilor. Cine vrea s-o vadă întreagă ar face bine să nu amâne.