Schitul Fundata

Schitul Fundătura este una dintre vechile așezări monahale rupestre din Munții Buzăului, situată într-un intrând împădurit din zona Nucu, comuna Bozioru, sub Crucea Spătarului și Vârful Țurțudui (984 m). Lăcașul a fost scobit direct într-o imensă stâncă desprinsă din versant, fiind parte din remarcabilul complex de bisericuțe și chilii rupestre din această zonă a județului Buzău, legat în tradiția locală de „Țara Luanei". Schitul este atestat documentar în anul 1678, inițial ca schit de pustnici, și apare apoi în cărțile domnești între 1714 și 1783. În timpul domniei lui Mihai Șuțu, la 1791, călugării au fost mutați la Găvanele, unde se terminase o biserică de zid, iar Fundătura a devenit schit de maici. Numărul acestora depășind doisprezece, în 1819 biserica a fost extinsă printr-o construcție din lemn adăugată la cea săpată în stâncă. Odată cu aplicarea legii secularizării averilor mănăstirești, în 1864, schitul a fost dezafectat. Astăzi se mai păstrează ruinele bisericuței rupestre, ascunse dincolo de un izvor, pe un picior de plai între livezi și fânețe. Locul prezintă interes pentru istoria monahismului rupestru din Munții Buzăului și pentru cadrul natural sălbatic al zonei Bozioru–Nucu.