Satul Sic

Sic (în maghiară Szék) este reședința comunei Sic, în nord-estul județului Cluj, în Câmpia Transilvaniei, la circa 60 km de Cluj-Napoca și 15 km de Gherla. Satul este așezat pe dealuri, la întâlnirea mai multor văi, și are trei părți distincte (Felszeg, Csipkeszeg și Forrószeg), care pornesc din centrul cu biserica reformată. Majoritatea locuitorilor sunt maghiari. Localitatea s-a dezvoltat în jurul unei ocne de sare: în 1291, regele Andrei al III-lea a acordat Turzii aceleași privilegii pe care le aveau Dejul, Sicul și Clujul. Exploatarea sării a fost abandonată definitiv în 1812. Începând din jurul anului 1905, cercetările lui Béla Bartók și Zoltán Kodály au atras atenția asupra muzicii din Sic, iar culegerile ulterioare au făcut din muzica și dansurile satului un model pentru mișcarea maghiară a caselor de dans (táncház), pornită în anii 1970. În centru se află biserica reformată, gotică, construită la mijlocul secolului al XIII-lea și refăcută după un incendiu din anii 1770, înconjurată de un zid. În sat se mai văd biserica mănăstirii franciscane (1758-1795) și biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (1731), astăzi ortodoxă. La marginea de sud-est a satului, lângă drumul județean DJ109D, este rezervația naturală Stufărișurile de la Sic, o zonă umedă de 2 ha cu stuf, papură și iazuri, loc de cuibărit pentru păsări de baltă precum buhaiul de baltă și stârcul cenușiu. Pe drumul spre Gherla se află Lacul Știucilor, rezervație avifaunistică de 26 ha, în comuna Fizeșu Gherlii. Biserica reformată este monument istoric de categoria A (cod LMI CJ-II-m-A-07759); biserica franciscană (CJ-II-m-B-07761) și biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” (CJ-II-m-B-07760) sunt monumente de categoria B. Stufărișurile de la Sic (RONPA0351) și Lacul Știucilor (RONPA0349) fac parte din situl Natura 2000 ROSCI0099 Lacul Știucilor - Sic - Puini - Bonțida. Știați că, potrivit tradiției locale, culorile negru și roșu ale portului din Sic sunt legate de atacul tătarilor din 1717, când satul a fost aproape pustiit? Localnicii comemorează această tragedie în fiecare an pe 24 august, de Sfântul Bartolomeu.