Satul Săpânța

Săpânța este satul de reședință al comunei Săpânța, în nordul județului Maramureș, pe drumul național DN19. Hotarul satului ajunge până la Tisa, care formează aici granița cu Ucraina. Satul este atestat documentar în 1373, sub numele „Zapancha”, și avea 3.031 de locuitori la recensământul din 2021. Este cunoscut mai ales pentru Cimitirul Vesel, iar la nord de sat, pe malul Tisei, se află Mănăstirea Săpânța-Peri. În Lista monumentelor istorice, satul are, pe lângă Cimitirul Vesel, un ansamblu de arhitectură tehnică populară: complexul de vâltori din secolul al XIX-lea (cod LMI MM-II-a-B-04637). Vâltorile sunt construcții conice din bârne în care apa râului formează un vârtej puternic și erau folosite la spălarea cergilor, țolurilor și postavurilor. Înainte de al Doilea Război Mondial, Săpânța a avut o comunitate evreiască importantă: la recensământul din 1930, satul avea 3.727 de locuitori, dintre care 998 evrei. Din sat provine dinastia hasidică Spinka. În timpul războiului, evreii din Săpânța au fost deportați la Auschwitz de autoritățile horthyste, iar supraviețuitorii au emigrat ulterior. Cimitirul evreiesc al satului, din secolul al XVIII-lea, este monument istoric (cod LMI MM-II-s-B-04636). Casa memorială „Stan Ioan Pătraș” (Săpânța nr. 445) este locuința tradițională a creatorului crucilor din Cimitirul Vesel, o casă cu trei camere și prispă cu arcade, în stilul Văii Tisei. Casa păstrează zeci de lucrări originale ale meșterului, mai ales basoreliefuri sculptate și pictate, un interior mobilat ca o gospodărie maramureșeană din secolul XX și, în curte, atelierul în care au fost lucrate primele cruci. Aparține Muzeului Maramureșan din Sighetu Marmației și în 2026 era închisă pentru restaurare.