Salina Slănic (Mina Unirea)

Salina Slănic se află în orașul Slănic, județul Prahova, și este administrată de Societatea Națională a Sării (Salrom). Exploatarea sării a început după 1685, când spătarul Mihai Cantacuzino a cumpărat moșia Slănic: prima ocnă a fost deschisă în 1688 pe Valea Verde, iar în 1713 moșia și ocnele au fost donate Mănăstirii Colțea din București. Au urmat mina „Sistematica” (1860), mina „Carol I” (1867) și mina „Mihai” (1912), prima salină din România cu iluminat electric. Mina Unirea, cea deschisă astăzi vizitatorilor, a fost începută în februarie 1938 de inginerul belgian Maurice Bodart, sub minele mai vechi. Sarea s-a extras aici între 1943 și 1970. Mina are 14 camere cu profil trapezoidal, cu o deschidere de 10 m la tavan și 32 m la bază, înălțime de 54 m și pereți înclinați la 60°. Diferența de nivel față de suprafață este de 208 m, volumul excavat este de 2,9 milioane m³, iar suprafața este de circa 80.000 mp. Deasupra ei se află mina Mihai, folosită pentru concursuri de aeromodelism. Din 1970, Mina Unirea este deschisă turiștilor. Temperatura este de 12-13°C tot anul, iar umiditatea relativă de 50-60%. În mină se află terenuri de sport, locuri de joacă, mese de tenis, o zonă de odihnă cu șezlonguri pentru vizitatorii cu afecțiuni respiratorii și sculpturi în sare, între care busturile lui Decebal și Traian. În toamna lui 1994, infiltrațiile de apă au inundat mina; după lucrări de consolidare, a fost redeschisă la 31 iulie 1998. După accidentul liftului din 9 august 2014, coborârea se face cu microbuze, printr-o galerie de acces. Casa de bilete se află pe Strada Salinei, în nordul orașului. Pe Strada 23 August se află și Muzeul Sării, găzduit în Casa Cămărășiei (Cancelaria Salinei) de la începutul secolului al XIX-lea, monument istoric (PH-II-m-A-16707).