Peisajul Minier Roșia Montană

Roșia Montană este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Alba, în Munții Apuseni, pe Valea Roșiei, la est de orașul Abrud. Peisajul minier cuprinde satul și masivele din jurul lui, în care s-a extras aur încă din Antichitate. În epoca romană, localitatea se numea Alburnus Maior și a fost întemeiată sub împăratul Traian ca așezare minieră, cu coloniști aduși din Iliria. Potrivit UNESCO, romanii au exploatat aurul de aici timp de circa 166 de ani după anul 106, în patru masive mici: Cârnic, Lety, Orlea și Cetate, unde au rămas galerii romane de diferite tipuri, însumând circa 7 km, și roți hidraulice în patru zone subterane. În mine au fost găsite, în secolele XVIII și XIX, tăblițe de lemn cerate cu texte în latină. Exploatarea a reînceput în Evul Mediu și a continuat în perioada habsburgică și modernă, până la închiderea minei de stat în 2006. Proiectul unei mari exploatări la suprafață, propus de compania Roșia Montană Gold Corporation, a fost contestat ani la rând, inclusiv prin protestele din 2013. Astăzi se poate vedea centrul istoric al satului, cu piața centrală, zeci de case monument istoric din secolele XIX și XX, Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului (1741), Biserica romano-catolică (1860-1870) și monumentul lui Simion Balint, preot greco-catolic și prefect al Legiunii Arieșului în revoluția de la 1848, care a murit la Roșia Montană în 1880. Din sat se urcă pe jos pe Dealul Cetății, unde se văd urmele minelor romane, iar pe Dealul Cârnic se află Piatra Corbului, monument al naturii; tot monument al naturii este Piatra Despicată, între Dealul Cârnic și Dealul Cetății. Galeriile romane amenajate pentru vizită și Tăul Mare sunt descrise separat pe site. La Roșia Montană se ajunge pe drumul județean din Abrud. Peisajul Minier Roșia Montană a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 2021, pe baza criteriilor (ii), (iii) și (iv), ca peisaj cultural, și în același an pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol. În Lista Monumentelor Istorice sunt înscrise situl arheologic Alburnus Maior (AB-I-s-A-00065), cu zonele Orlea, Carpeni, incinta funerară de la Hop-Găuri și galeria Cătălina Monulești, Galeriile din Masivul Cârnic (AB-I-s-A-20329) și Centrul istoric al localității (AB-II-s-B-00270), cu zeci de case monument. Știați că cel mai vechi document scris care pomenește numele Alburnus Maior este o tăbliță cerată din anul 131 d.Hr., găsită chiar în galeriile de la Roșia Montană?