Rezervația Naturală Tinovul Găina-Lucina

Rezervația naturală Tinovul Găina-Lucina este o arie protejată de interes național, de tip botanic, situată în județul Suceava, pe teritoriul comunei Moldova-Sulița, în cătunul Lucina, la o altitudine de aproximativ 1.200 de metri. Aflată în versantul estic al Obcinei Mestecănișului, în grupa Carpaților Maramureșului și Bucovinei, rezervația ocupă o suprafață de doar un hectar și a fost declarată arie protejată prin Legea nr. 5/2000. Ea se suprapune sitului Natura 2000 „Găina-Lucina" și se află în apropierea altor arii ocrotite, precum Cheile Lucavei și Răchitișul Mare. Tinovul s-a format prin acumularea treptată a turbei de-a lungul mileniilor, pe un strat gros de mușchi de turbă de tip arctic (Sphagnum), constituind o adevărată arhivă naturală a evoluției climatice de la sfârșitul ultimei glaciațiuni. Comoara rezervației este mesteacănul pitic (Betula nana), un relict glaciar arctic care supraviețuiește aici, la Lucina, într-una dintre cele două turbării din România în care mai crește (cealaltă este Tinovul Luci, din Munții Harghita, aflat mai la sud). Tufele de mesteacăn pitic cresc asociate cu specii caracteristice mediilor acide și sărace în nutrienți, precum merișorul, afinul și salcia aurită (Salix aurita), alături de roua-cerului (Drosera), una dintre puținele plante carnivore din flora României. Zona din jurul rezervației, parte din peisajul tradițional al Bucovinei montane, este renumită și pentru herghelia de la Lucina, unul dintre cele mai vechi centre de creștere a cailor de rasă huțulă din țară. Prin combinația dintre raritatea relictelor glaciare, valoarea paleoclimatică a turbăriei și cadrul natural deosebit al Obcinelor, Tinovul Găina-Lucina reprezintă unul dintre cele mai prețioase puncte de interes botanic din Carpați.