Rezervatia Naturala Padurea Canaraua Fetii

Rezervația Naturală Pădurea Canaraua Fetii se află în sud-vestul județului Constanța, la sud de orașul Băneasa și la nord de granița cu Bulgaria, în apropierea comunei Lipnița. Are o suprafață de 172 de hectare și este clasificată drept rezervație naturală de categoria IV IUCN, cod RONPA0380, listată ca arie protejată de interes național prin Legea 5/2000, sub codul 2363. Se află în interiorul siturilor Natura 2000 „Pădurea și Valea Canaraua Fetii-Iortmac" și „Băneasa-Canaraua Fetei". Numele vine de la cuvântul kanara, care în bulgară înseamnă stâncă. Denumirea a fost dată inițial unei formațiuni de piatră și s-a extins apoi asupra întregii văi. Inima rezervației este Valea Canaraua Fetii, un culoar depresionar puternic adâncit, mărginit de versanți abrupți, cu aspect de canion. Pereții de calcar sarmatic urcă până la patruzeci de metri și sunt brăzdați de fisuri, nișe și grote. Aici se află și Peștera Canaraua Fetii, dezvoltată pe două niveluri, cu o lungime de 54 de metri. Spre deosebire de peșterile obișnuite, care urmează fisurile verticale ce spintecă masele de calcar, peșterile acestei zone s-au format prin dizolvarea diferențiată a straturilor de calcar de către apele freatice sau de apa mării, pe vremea când nivelul ei era mult mai ridicat. Microclimatul închis al văii și relieful carstic au permis concentrarea, pe un teritoriu mic, a unei biodiversități excepționale. Se cunosc de aici aproximativ o mie de specii de plante superioare, ceea ce reprezintă circa 27% din flora spontană a României. Pădurea este de tip termofil, cu stejar pufos (Quercus pubescens), stejar brumăriu, cărpiniță (Carpinus orientalis) și mojdrean (Fraxinus ornus), alături de stepe calcifile și tufărișuri. De o importanță floristică aparte sunt carpenul (Carpinus betulus) și frasinul comun (Fraxinus excelsior): foarte rari în sudul Dobrogei, deși comuni în restul țării, ei cresc aici la limita condițiilor lor de existență. Pe abrupturile calcaroase se găsesc specii rare, adaptate la calcar și la uscăciune. Încă din 1963, entomologii N. Săvulescu și A. Popescu-Gorj observau că sud-vestul Dobrogei seamănă, din punct de vedere entomologic, cu regiunile sudice din jurul Mediteranei: un petic mediteranean rătăcit în România, unde se întâlnesc specii semnalate în Balcani, Grecia și Asia Mică. Protecția a fost instituită pentru trei specii: hoitarul (Neophron percnopterus), un vultur devenit între timp extrem de rar; fluturele balcanic (Zerynthia cerisyi), din familia Papilionidae; și țestoasa dobrogeană (Testudo graeca ibera), strict protejată la nivel european. Dintre reptile se mai citează țestoasa lui Hermann (Testudo hermanni), gușterul dobrogean, gușterul, șopârla de ziduri, șopârla de stepă, șopârlița de frunzar, șarpele rău (Coluber caspius), șarpele lui Esculap și vipera cu corn (Vipera ammodytes). Fauna de mamifere e la fel de bogată. Șacalul se aude lătrând noaptea, iar lupul, cândva exterminat din zonă, a revenit în ultimii ani. Trăiesc aici pisica sălbatică, bursucul, dihorul pătat, jderul de piatră, popândăul, orbetele, pârșul mare și pârșul cu coada stufoasă, alături de mistreț, căprior și cerb. Grotele adăpostesc mai multe specii de lilieci, între care liliacul cu potcoavă al lui Méhely, liliacul mare și cel mic cu potcoavă și liliacul cu aripi lungi. Zona este importantă și pentru păsări: aici cuibăresc două specii amenințate la nivel global, vânturelul de seară (Falco vespertinus) și dumbrăveanca (Coracias garrulus). Regimul de protecție permite vizitarea în scopuri științifice și educative. Rezervația nu are amenajări turistice. Pădurea Canaraua Fetii merită vizitată pentru un contrast greu de găsit altundeva în România: un canion de calcar în mijlocul stepei dobrogene, unde pe o sută șaptezeci de hectare crește peste un sfert din flora țării, iar fauna aparține mai degrabă Balcanilor și Asiei Mici decât Carpaților.