Rezervația naturală Cheile Baciului

Cheile Baciului sunt o mică rezervație naturală la marginea de vest a Cluj-Napocii, în partea de nord a Pădurii Hoia, spre satul Baciu. Lista ariilor protejate le trece pe teritoriul municipiului Cluj-Napoca, iar Lista Monumentelor Istorice și OpenStreetMap le plasează la satul Baciu, din comuna Baciu. Pâraiele Valea Lungă și Valea Popești au tăiat aici chei scurte în calcare eocene. Locul a fost locuit încă din neolitic: în punctul „Cheile Baciului” sunt înscrise în Lista Monumentelor Istorice o așezare și o necropolă neolitice, iar alături, în punctul „Gura Baciului”, o așezare din neolitic și din epoca bronzului, cercetată sistematic de arheologul Nicolae Vlassa în 1960, 1962 și între 1968 și 1971. Rezervația protejează abrupturile de calcar, depozitele cu fosile și vegetația de stâncărie, alături de pădure și pajiști. Este un loc de plimbare scurtă aproape de oraș; la chei se ajunge din Baciu, pe strada Cheile Baciului. Fosta cabană cu restaurant de la intrarea în chei este abandonată și în ruină. Cheile Baciului sunt arie protejată de interes național, rezervație naturală de tip mixt (categoria IV IUCN), cu codul 2.341 în anexa Legii nr. 5/2000 și o suprafață de 3 ha. Situl arheologic din chei are codul LMI CJ-I-s-A-06952, iar cel de la Gura Baciului CJ-I-s-A-06949. Știați că la Gura Baciului, lângă chei, arheologii au cercetat o așezare din neoliticul timpuriu, din cultura Starčevo-Criș (mileniul al VI-lea î.Hr.)? Acolo a fost găsit un mormânt de incinerație acoperit cu un cap mare sculptat în piatră, iar incinerația era un obicei neobișnuit în neoliticul timpuriu din România.