Cetatea Alba Carolina

Cetatea Alba Carolina este cetatea bastionară de tip Vauban din Alba Iulia, monument istoric de grupa A (cod LMI AB-II-a-A-00088). Construită între 1715 și 1738 din inițiativa Imperiului Habsburgic, la ordinul mareșalului Eugeniu de Savoia, cetatea a fost proiectată de arhitectul italian Giovanni Morando Visconti, care a murit de ciumă la Alba Iulia în 1717 și este înmormântat în Catedrala Romano-Catolică din incintă. Piatra de temelie a fost pusă pe 4 noiembrie 1715. Cetatea are formă de stea, cu șapte bastioane, șanțuri de apărare și șase porți pe axa est-vest. Porțile sunt decorate cu statui și reliefuri baroce inspirate din faptele eroilor antici și din războaiele austro-turce, lucrate de o echipă vieneză condusă de sculptorul Johann König. În 1849 cetatea a fost asediată timp de trei luni de trupele revoluționare maghiare conduse de generalul Bem. Alba Carolina este legată de Marea Unire: pe 1 Decembrie 1918, în Sala Unirii din incintă, delegații din toată Transilvania au votat unirea cu România. În Catedrala Încoronării, ridicată în 1921-1922, regele Ferdinand I și regina Maria au fost încoronați la 15 octombrie 1922. Tot în cetate se află Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Mihail", ridicată în secolul al XIII-lea, unde se află mormântul atribuit lui Iancu de Hunedoara, și Muzeul Național al Unirii, cu peste 200.000 de piese istorice. Știați că la construcția cetății au muncit, în schimburi de câte două săptămâni, peste 20.000 de iobagi români aduși din toată Transilvania, iar piatra fasonată a fost adusă de la Ighiu și cea brută de la Șard?