Poiana Mărului

Poiana Mărului este o așezare de munte din sud-vestul județului Brașov, întinsă în bazinul izvoarelor pârâului Șinca, la limita cu Țara Bârsei și în apropierea Munților Piatra Craiului. Satul se află pe DN73A, la circa 7 km de Zărnești și aproximativ 33 km de Brașov, la o altitudine medie de aproape 700 m. Numele localității vine de la livezile de meri care acopereau cândva zona. Specifică este structura risipită a gospodăriilor, răspândite pe dealurile din jur. Drumurile de pământ urcă pe culmile ce străjuiesc valea Șincăi până spre 1.000 m altitudine și sunt folosite astăzi ca trasee de drumeție, de pe care se deschid panorame către Piatra Craiului, Bucegi și Măgura Codlei. Localitatea are o istorie mai puțin obișnuită: satul a făcut parte din domeniul domnitorului Constantin Brâncoveanu, care l-a cumpărat în întregime de la boieri și negustori pentru suma de 3.500 de lei. În 1708, Brâncoveanu a dispus ca moșia să fie stăpânită în comun de cei patru fii ai săi. De-a lungul secolelor, așezarea a aparținut districtului Făgăraș și Comitatului Alba, iar după Primul Război Mondial, în 1925, a fost integrată județului Brașov. În centrul satului se păstrează Biserica Ortodoxă „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul", ridicată între 1770 și 1777, remarcabilă prin iconostasul ei baroc datând de pe la anul 1800. Între 1968 și 2002, prin alipirea satelor Șinca Nouă și Paltin, Poiana Mărului a fost una dintre cele mai întinse comune din România, cu o suprafață de circa 144 km².