Plaja 2 Mai

Plaja 2 Mai se află în satul 2 Mai, comuna Limanu, județul Constanța, în sudul litoralului românesc, la 6 kilometri de Vama Veche, 5 kilometri de Mangalia și 53 de kilometri de Constanța. Plaja e mărginită la nord de digul portului Mangalia și continuă spre sud printr-o porțiune neamenajată de litoral care comunică cu plaja de la Vama Veche. Nisipul e fin, panta lină, iar apa se adâncește gradual. Satul a fost înființat în 1887, printr-un decret semnat de Mihail Kogălniceanu, la nouă ani după alipirea Dobrogei la România. Numele, scris atunci „Două Mai", marchează ziua de 2 mai 1864, când Alexandru Ioan Cuza a dizolvat Adunarea Legislativă a Principatelor Unite pentru a-și impune reformele. O legendă locală spune însă că Kogălniceanu, trecând pe acolo și aflând că așezarea nu are hram, ar fi întrebat în ce zi sunt, iar răspunsul, „în 2 mai", a devenit numele satului. O a treia versiune leagă denumirea de două unelte țărănești numite „maiuri". Înainte de organizarea administrativă modernă, în zonă existau colibe și bordeie ale unor pescari greci, oieri români și crescători de cai tătari. Primii coloniști aduși oficial au fost ruși scopiți din secta Raskol, persecutați în Imperiul Țarist, veniți de la București, Iași și Galați. Din jurul anului 1900 s-au stabilit aici familii de lipoveni, iar în anii '20 câteva familii de argeșeni. La recensământul din 2002, satul avea 2.248 de locuitori: 1.847 români, 289 ruși lipoveni, 97 tătari, 6 turci și 5 maghiari. Localnicii spun că mândria satului o dau marea, soarele, nisipul, geamia, biserica lipovenilor de rit vechi și Peștera Limanu. Reputația plajei s-a construit însă în deceniile comuniste. Începând din vara anului 1948, aici s-a practicat neîntrerupt nudismul, într-o vreme în care asemenea lucru nu era posibil nicăieri altundeva în România. Plaja era vastă și aproape pustie: se întindea de la marginea dinspre Mangalia a satului pe cinci sau șase kilometri, până la Vama Veche, iar de la un punct nedelimitat anume începeau nudiștii. Printre întemeietorii acestei comunități de vacanță s-au numărat N. Steinhardt și indianistul Sergiu Al. George. Li s-au adăugat, de-a lungul anilor, Alexandru Paleologu, Marga Barbu, Olga Tudorache, Gheorghe Dinică, Stela Popescu, Iurie Darie, Alexandru Arșinel, Dorina Lazăr. Cine venea la 2 Mai locuia în aceleași condiții ca sătenii: mânca la fel, se spăla în curte la butoi, dormea în camerele folosite peste an de gazde. Turismul de tip „la gazde", cu petreceri și discuții târzii în curți, a supraviețuit parțial până astăzi. La mijlocul anilor '70, regimul a răspuns. Ceaușescu a început construirea unui șantier naval chiar lângă sat, în parte pentru a lovi în comunitatea doimaiștilor, care nu mai puteau ajunge acolo decât ocolind cincisprezece kilometri prin comuna Limanu. Șantierul a avut și o consecință fizică durabilă: a deviat curenții marini și a îngustat plaja, odinioară mult mai lată. Podul rutier terminat în 1989 a deschis din nou accesul, de data aceasta pentru toată lumea. În perimetrul localității s-au făcut și descoperiri arheologice notabile. În 1961 a fost identificat un mormânt monumental din secolul al IV-lea î.Hr., acoperit inițial de un tumul, alcătuit dintr-un coridor de acces lat de 1,10 metri, cu ziduri laterale înalte de aproape doi metri, și o încăpere aproape pătrată, de 3,10 pe 3 metri. Un mormânt asemănător a fost găsit în 1985, la vest de sat, pe marginea lacului. Astăzi, 2 Mai rămâne alternativa liniștită la Vama Veche. Nu există cluburi de noapte sau terase de fițe, iar vegetația de nisipuri maritime, cu specii halofile adaptate condițiilor saline, se păstrează pe porțiunile neamenajate. În ultimul deceniu însă, satul s-a schimbat: multe gospodării tradiționale au fost demolate, iar pe ulițe s-au ridicat vile. În apropiere se află Peștera Limanu, Pădurea Hagieni, Lacul Mangalia, cetatea Albești și Micul Golf. Plaja 2 Mai merită vizitată pentru că e unul dintre puținele locuri de pe litoralul românesc unde geografia poartă urmele politicii: o plajă îngustată intenționat, un sat colonizat de o sectă rusă, o comunitate de intelectuali care a rezistat aici patruzeci de ani, și un nisip care încă nu s-a acoperit de beton.