Piața Sfatului

Piața Sfatului reprezintă centrul istoric al Brașovului, una dintre cele mai bine conservate piețe medievale din România, cu o suprafață de aproximativ 12.000 mp. Spațiul a funcționat ca centru comercial și administrativ al orașului începând din secolul al XV-lea, când Brașovul era cunoscut sub denumirea germană Kronstadt. Prima atestare documentară a unei construcții pe locul actualei Case a Sfatului datează din 23 decembrie 1420, printr-un acord între Breasla Blănarilor și Adunarea Districtului Țării Bârsei; construcția propriu-zisă a turnului și a clădirii, în forma ei structurală de bază, a avut loc între 1521 și 1528. Clădirea care domină piața este Casa Sfatului, remarcabilă prin turnul central, cu șapte etaje și o înălțime de 58 de metri, situat pe latura estică, cea mai veche parte a construcției. În secolul al XVI-lea, turnul era încununat de patru turnulețe, semn al dreptului orașului de a pronunța sentințe capitale ("Jus Gladii"). Casa Sfatului a găzduit sediul administrativ, tribunalul medieval și, pentru o vreme, o închisoare; aici s-au judecat, printre altele, capii răscoalei împotriva austriecilor din 1689. Clădirea a fost afectată de-a lungul secolelor de cutremure, trăsnete și incendii — cel mai devastator, cel din 1689 — și a scăpat de două ori de la demolare, ultima dată în perioada comunistă. Astăzi găzduiește Muzeul de Istorie al Județului Brașov, deschis publicului din 1950, cu o colecție de peste 4.500 de piese, inclusiv inscripția care a dat prima denumire a orașului (Cumidava) și o candelă din argint comandată special de Constantin Brâncoveanu. Piața este delimitată de clădiri din secolele XVII-XVIII, construite în stiluri arhitecturale baroce și renascentiste, reflectând influența puternică a comunității săsești care a dominat viața economică a orașului timp de câteva secole. La parterul acestor clădiri au funcționat galerii comerciale — prăvăliile negustorilor sași — al căror rol este documentat în surse din secolul al XVI-lea. Piața Sfatului merită vizitată pentru densitatea excepțională a monumentelor medievale conservate într-un perimetru restrâns și pentru documentarea directă a arhitecturii urbane săsești din Transilvania.