Piata Aurarilor Sibiu

Piața Aurarilor este una dintre cele mai puțin cunoscute piețe din Sibiu, situată în partea inferioară a orașului istoric, în zona cunoscută drept Orașul de Jos. Se ajunge aici pe jos din Piața Mică, printr-un pasaj pitoresc de trepte — cunoscut ca Pasajul Aurarilor sau Pasajul Scărilor —, care coboară pe sub Turnul Porții Aurarilor, un turn de apărare datând din secolul al XIII-lea, integrat în cea de-a doua centură de fortificații a orașului. Piața a purtat, de-a lungul timpului, mai multe denumiri. Prima atestare documentară, din 1496, menționează o fântână cu țevi în zonă, sub numele "beim Fingerligsbrunnen". Numele "Fingerling" (sau variante ale sale — Fingerlingsplatz) a rămas în uz timp de secole, până în 1947, când zona a fost redenumită "Piața I.C. Frimu". Abia în 1970 a primit denumirea actuală, "Piața Aurarilor", ca omagiu adus istoricei bresle a aurarilor sibieni — coordonatoare a Uniunii breslelor de aurari din Transilvania —, ai căror meșteri aveau ateliere în zonă. Casele din jurul pieței păstrează elemente arhitecturale medievale săsești: casele de la numerele 1 și 2 datează din 1567 (cu elemente din secolul XV), casa nr. 3 din 1810 (cu elemente din secolul XV), iar casa nr. 5 din secolele XVI-XVIII. În curtea uneia dintre case se păstrează un fragment de zid de apărare, cu șase metereze circulare. Astăzi, Piața Aurarilor rămâne un loc liniștit, mai puțin frecventat de turiști decât Piața Mare sau Piața Mică, dar apreciat pentru atmosfera sa autentică și romantică. Merită vizitată pentru contextul urbanistic medieval bine conservat și pentru înțelegerea modului în care breslele meșteșugărești au structurat organizarea spațială a unui oraș transilvănean în perioada medievală.