Pestera Ursilor

Peștera Urșilor este una dintre cele mai importante cavități carstice și obiective turistice ale Munților Apuseni, situată în satul Chișcău, comuna Pietroasa, județul Bihor, la o altitudine de aproximativ 482 m. A fost descoperită în mod accidental, la 17 septembrie 1975, când golul subteran a fost deschis printr-o dinamitare executată în timpul lucrărilor de exploatare a calcarului din cariera locală; primul om care a coborât în peșteră a fost minerul Traian Curta din Chișcău. După cinci ani de cercetări și amenajări, coordonate de Institutul de Speologie „Emil Racoviță", peștera a fost deschisă publicului la 14 iulie 1980. Lungimea totală a galeriilor explorate depășește 1.500 m, dezvoltate pe două niveluri; nivelul superior, în lungime de aproape 500 m, este amenajat și electrificat pentru circuitul turistic, în timp ce nivelul inferior este declarat rezervație științifică, cu acces restricționat. Denumirea peșterii provine de la numeroasele resturi fosile de urs de cavernă (Ursus spelaeus), specie dispărută în urmă cu aproximativ 15.000 de ani, descoperite în interior, inclusiv mai multe schelete complete; alături de acestea au mai fost identificate și fosile de capră neagră, ibex, leu și hienă de peșteră. Temperatura constantă din interior, de aproximativ 10°C, și umiditatea ridicată au favorizat conservarea formațiunilor și a fosilelor. Din punct de vedere speologic, peștera prezintă o mare varietate de formațiuni secundare de calcit — stalactite, stalagmite, coloane, draperii și domuri — dispuse de-a lungul mai multor galerii și săli, între care Galeria Urșilor, Galeria Emil Racoviță și Galeria Lumânărilor, care concentrează cele mai spectaculoase concrețiuni. Vizitarea se face cu ghid, în cadrul unui program structurat pe ture, peștera dispunând la intrare de un pavilion cu muzeu speologic.