Peștera Toșorog

Peștera Toșorog se află la circa 965 m altitudine, în versantul de est-nord-est al muntelui Toșorog, pe partea dreaptă a văii Bradului (Capra), la circa 9 km în amonte de confluența acesteia cu Bicazul. Este situată pe teritoriul comunei Bicazu Ardelean, în partea de nord-vest a satului Telec, lângă DJ127A, în nord-estul Munților Hășmaș, aproape de limita județului Neamț cu județul Harghita. Peștera s-a format în conglomerate din Cretacicul superior, alcătuite mai ales din fragmente de calcar, prin lărgirea treptată a fisurilor și a fețelor de stratificație prin dizolvare și eroziune, la care s-au adăugat prăbușiri din tavan și pereți. Are aspectul unui labirint subteran, cu o lungime de circa 423 m și o denivelare de 57 m. Este o peșteră fosilă, inactivă din punct de vedere hidrologic, iar formațiunile de concrețiuni s-au depus într-o perioadă cu climă mult mai umedă decât cea actuală. Cartarea peșterii a început în 1966, prin cercetătorii N. Valenciuc, I. Ion și M. Harea de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, iar explorarea completă a fost făcută în 1988 de Clubul Sportiv „Montana” din Onești. Arealul de 1 ha a fost luat sub protecție în 1971, la propunerea Muzeului de Științe Naturale din Piatra Neamț, a devenit rezervație naturală mixtă în 1994, iar regimul a fost confirmat prin Legea nr. 5/2000. Peștera adăpostește o colonie de lilieci, afectată de deranjul produs de vizitatori. Accesul se face pe un traseu marcat, cu panouri de informare. Peștera nu este amenajată și nu are iluminat. Primele două săli sunt ușor accesibile, dar mai departe traseul trece printr-o gaură de 4-5 m și prin galerii de legătură în mare parte sub 1 m înălțime, astfel că parcurgerea necesită echipament și însoțirea unei persoane cu experiență în speologie. O parte dintre stalactite și stalagmite au fost distruse, iar pereții poartă urme de foc și inscripții.