Pestera Muierilor

Peștera Muierilor (sau Peștera Muierii) se află în comuna Baia de Fier, județul Gorj, pe marginea sudică a Masivului Parâng, în Depresiunea Getică a Olteniei, la o altitudine de aproximativ 700 m. Peștera a fost săpată în calcarele mezozoice de către râul Galbenul și este dispusă pe patru niveluri, cel inferior fiind activ hidrologic și protejat ca rezervație speologică. Numele i se trage din vechime, când, în timpul războaielor, femeile, copiii și bătrânii se adăposteau aici, în timp ce bărbații plecau la luptă. Peștera este renumită pentru concrețiunile sale calcaroase variate — stalactite, stalagmite, coloane și draperii — care alcătuiesc încăperi spectaculoase precum Domul Mic, Sala Altarului, Candelabrul Mare sau Stânca Însângerată, denumită astfel după scurgerile de oxid de fier. În galeriile înalte trăiesc colonii importante de lilieci, dintre care mai multe specii sunt protejate la nivel european. În Galeria Urșilor a fost descoperit un adevărat cimitir de schelete de urs de cavernă (Ursus spelaeus), alături de lei de peșteră, hiene, lupi și vulpi. Cea mai valoroasă descoperire a peșterii este însă un craniu de femeie aparținând omului modern timpuriu (Homo sapiens), datat în urmă cu aproximativ 35.000–40.000 de ani și scos la lumină în 1952 — una dintre cele mai vechi urme de om modern din Europa. Declarată rezervație speologică încă din 1955 și inclusă pe lista indicativă UNESCO, Peștera Muierilor a fost prima peșteră electrificată din România. Temperatura interioară este constantă, de aproximativ 9–10 °C pe tot parcursul anului. Peștera merită vizitată pentru diversitatea și densitatea formațiunilor speleotematice, pentru fauna cavernicolă protejată și pentru excepționala sa importanță paleontologică și antropologică.