Pestera Limanu

Peștera Limanu se află în comuna Limanu, județul Constanța, la aproximativ 5 kilometri de Mangalia, în sudul Dobrogei, pe malul lacului Mangalia. Este cunoscută și sub numele de Peștera Caracicola, după vechea denumire a așezării, Peștera La Icoane, după chipurile sculptate în piatră aflate la intrare, sau Peștera La Lilieci. Cu o lungime declarată de 3,64 kilometri, este de departe cea mai lungă peșteră dobrogeană. S-a format în calcare sarmatice cu stratificație orizontală, fragmentate de fracturi verticale. Ceea ce o face neobișnuită este configurația: fiind o peșteră de platou, apa nu a curs pe o direcție principală, ci a băltit și a săpat galerii în toate direcțiile. Rezultatul e un labirint fără ierarhie, în care galeriile secundare nu converg spre bulevarde subterane, cum se întâmplă în majoritatea peșterilor. Văzută în plan, rețeaua seamănă cu harta străzilor unui oraș prost sistematizat. Unele galerii au secțiune rectangulară foarte regulată, ca și cum ar fi fost cioplite de om. Aceasta e o morfologie specifică peșterilor dezvoltate în structuri tabulare, întâlnită și în Peștera Mammoth din Statele Unite, cea mai lungă din lume. Totuși, cercetătorii admit că o parte dintre galerii ar putea fi într-adevăr modificate de om, dăltuirea pereților fiind evidentă în anumite locuri. Peștera este complet lipsită de stalactite și stalagmite, din cauza absenței infiltrațiilor de apă de la suprafață. Intrarea, orientată spre sud, se află la 25 de metri altitudine și are aproximativ 3,5 metri lățime și 1,40 metri înălțime. Peștera se dezvoltă aproape orizontal, diferențele de nivel față de intrare nedepășind cinci metri. Rețeaua a fost împărțită în trei sectoare, legate între ele prin galerii foarte strâmte, unele de doar 50-60 cm înălțime. Sectorul dinspre intrare adăpostește numeroase colonii de lilieci, iar pardoseala e acoperită pe alocuri de un depozit de guano gros de peste 50 de centimetri. Condițiile microclimatice sunt stabile: temperatură constantă de circa 12°C, umiditate de 85-90%, lipsa aproape completă a curenților de aer. Aceste condiții susțin o faună bogată de nevertebrate troglobionte, care se hrănesc din guano. Pe lângă lilieci, în peșteră pot fi întâlnite întâmplător și alte vertebrate: șerpi, broaște țestoase, vulpi, dihori. Urmele umane sunt vechi și numeroase. În galeriile ușor accesibile s-au descoperit ceramică grecească și opaițe, iar locuitorii cetății Callatis ciopliseră aici altare, venind să se închine zeului Mithras, cel născut din piatră. În sectorul central s-au găsit fragmente de amfore de proveniență romană, alături de schelete de mamifere sălbatice și domestice. Arheologul Vasile Boroneanț a identificat incizii și desene în cărbune pe care le-a apreciat ca fiind foarte vechi, posibil neolitice, altele posibil dacice. De aici pornește și cea mai cunoscută legendă a locului. Peștera de la Limanu ar putea fi Keiris, caverna în care dacii din Dobrogea s-au refugiat din calea romanilor după moartea lui Burebista, în jurul anului 30 î.Hr. Ținutul era împărțit atunci între regii geți Dapyx, Roles și Zyraxes. În lupta pentru putere, Dapyx a fost răpus de romanii chemați în ajutor de Roles, iar oamenii lui s-au refugiat în peștera Keiris, pregătiți să străbată labirintul pentru a ieși la suprafață. Romanii i-au zidit înăuntru. Arheologii nu au identificat niciodată cu certitudine locul peșterii Keiris, dar Limanu se potrivește cel mai bine descrierii, prin labirintul ei și prin pereții care par dăltuiți. Peștera este declarată arie protejată și se află în custodia Asociației speologice GESS. Custodia se exercită cu mare dificultate: poarta metalică de 350 de kilograme care proteja intrarea a fost smulsă cu un utilaj și vândută la fier vechi. Galeriile au fost afectate de-a lungul timpului de gunoaie, de pereți înnegriți de fum și de lilieci deranjați de vizitatori. Peștera nu este amenajată turistic. Nu are iluminat și nici marcaje. Accesul către anumite galerii este periculos din cauza riscului de prăbușire a tavanului, iar vizitatorii s-au rătăcit în rețea. Vizitarea necesită echipament adecvat, sursă de lumină de rezervă și, în orice caz, ghidaj. Nu intra singur. Peștera Limanu merită vizitată, cu prudență și însoțire, pentru un tip de labirint subteran care nu are echivalent în România, pentru contextul arheologic care leagă Callatis, cultul lui Mithras și legenda regelui Dapyx, și pentru coloniile de lilieci care fac din ea un obiectiv de importanță biospeologică reală.