Pestera Dambovicioara

Peștera Dâmbovicioara este o cavitate carstică situată în partea de sud a Masivului Piatra Craiului, în versantul stâng al văii Dâmbovicioara, la aproximativ 1 km nord de satul Dâmbovicioara, județul Argeș, în Culoarul Rucăr-Bran, la ieșirea din Cheile Dâmbovicioarei. Peștera s-a format în calcarele de vârstă jurasică ale Masivului Piatra Craiului, prin acțiunea de eroziune și dizolvare exercitată de apele pârâului Dâmbovicioara; în prezent este o peșteră „uscată", întrucât pârâul care a generat-o și-a croit ulterior o altă albie. Cavitatea este alcătuită dintr-o galerie unică, puțin ramificată, cu o lungime totală de aproximativ 555 m și cu lățimi de 3-4 m și înălțimi de 4-5 m; deși modestă ca dimensiuni comparativ cu marile peșteri ale țării, este cea mai lungă din zonă, relieful și natura rocilor nefiind propice galeriilor de mari dimensiuni. Doar primii aproximativ 250 m sunt amenajați, iluminați și accesibili turistic, restul galeriei fiind închis cu un grilaj metalic pentru protejarea coloniilor de lilieci care adăpostesc aici; în zona în care galeria se îngustează se află un horn înalt de circa 10 m, care asigură un slab curent de aer. Temperatura din interior se menține relativ constantă, între 10 și 12°C pe tot parcursul anului, cu o umiditate moderată. Interiorul prezintă formațiuni de calcit cu forme sugestive, cunoscute sub denumiri populare precum „laba de urs", „aripa de acvilă", „capul de șarpe" sau „pielea de tigru". Peștera are și o valoare istorică și documentară deosebită: este prima peșteră din Muntenia și Oltenia menționată într-o lucrare științifică, în anul 1767, și era cunoscută încă din secolul al XVI-lea, fiind folosită de-a lungul timpului ca adăpost de către localnici și legată de numeroase legende locale.