Parcul Natural Vanatori Neamt

Parcul Natural Vânători-Neamț este o arie naturală protejată de interes național, situată în nordul județului Neamț, spre limita cu județul Suceava, pe versantul estic al Munților Stânișoarei (subdiviziunea Munții Neamțului), parte a Carpaților Orientali, și în zona Subcarpaților Neamțului, acoperind o parte a bazinelor râurilor Ozana și Cracău. Parcul a fost înființat în anii 1998–1999 și declarat arie protejată prin Legea nr. 5 din anul 2000, întinzându-se pe o suprafață de aproximativ 30.818 de hectare, din care peste 26.000 de hectare reprezintă fond forestier, pe raza comunelor Crăcăoani, Agapia, Vânători-Neamț, Bălțătești și a orașului Târgu Neamț. Importanța sa principală rezidă în programul de reintroducere a zimbrului (Bison bonasus), simbolul Moldovei, specie dispărută cândva din fauna sălbatică a României, găzduit aici în cadrul Rezervației de zimbri și faună carpatină „Dragoș Vodă", una dintre cele mai mari rezervații de acest fel din Europa. Pe lângă zimbri, fauna parcului cuprinde specii rare sau protejate precum ursul brun, lupul, râsul, vidra, pisica sălbatică, cerbul carpatin și căpriorul, alături de peste o sută de specii de păsări. Parcul include mai multe rezervații naturale de interes național: Codrii de Aramă și Pădurea de Argint, ambele pe teritoriul comunei Agapia și consacrate în literatura română de versurile lui Mihai Eminescu, precum și Rezervația de stejari Dumbrava, care conservă arborete seculare. Zona, cunoscută și sub denumirea de „Ținutul Zimbrului", se remarcă și printr-un bogat patrimoniu spiritual și cultural, în apropiere aflându-se importante mănăstiri precum Neamț, Agapia, Văratec, Secu și Sihăstria, fiind recunoscută ca destinație de ecoturism.