Parcul Național Retezat

Parcul Național Retezat este primul parc național din România, înființat în 1935 la inițiativa botanistului Alexandru Borza și a biologului Emil Racoviță, pe o suprafață inițială de circa 13.000 ha. Astăzi depășește 38.000 ha, din care 87% în județul Hunedoara, 11% în Caraș-Severin și 2% în Gorj. Din 1999 are administrație proprie, Administrația Parcului Național Retezat (RNP Romsilva), cu sediul în satul Nucșoara, comuna Sălașu de Sus. Masivul are circa 50 de vârfuri de peste 2.000 m; cel mai înalt este Peleaga (2.509 m), urmat de Păpușa (2.508 m), iar Vârful Retezat (2.482 m), care dă numele munților, este al treilea. Parcul cuprinde peste 80 de lacuri glaciare, dintre care 54 permanente: Bucura este cel mai întins lac glaciar din România (8,9 ha), Zănoaga cel mai adânc (29 m), iar Tăul Porții, la 2.260 m, cel mai înalt din masiv. Flora numără aproape 1.190 de specii de plante superioare, iar fauna include ursul brun, lupul, râsul și capra neagră. Zona cu protecție strictă este formată în principal din Rezervația Științifică Gemenele, înființată în 1955 (1.840 ha după administrația parcului), unde accesul este permis doar personalului de serviciu și cercetătorilor cu acordul Academiei Române și al administrației. Parcul a fost desemnat rezervație a biosferei UNESCO în 1979, statut pe care l-a pierdut ulterior, deoarece nu îndeplinea noile cerințe ale programului MAB privind comunitățile locuite din zona de tranziție; în 2026 este în curs un demers de redobândire. Este sit Natura 2000 (ROSCI0217 Retezat și ROSPA0084 Munții Retezat). Punctele de intrare sunt Gura Zlata și Gura Apelor (DJ 685, din Brazi), Râușor (DJ 686, din Râu de Mori), Cârnic (DJ 667A, din Ohaba de Sub Piatră), Stâna de Râu și Baleia (DJ 667, din Hobița), Buta și Câmpușel (DN 66A). Vizitarea se face numai pe traseele marcate, cu plata tarifului de vizitare, iar campare cu cortul este permisă doar în zonele desemnate.