Parcul National Muntii Macinului

Parcul Național Munții Măcinului este cea mai veche formațiune geologică de pe teritoriul României și singurul parc național din afara Carpaților, declarat în 2000, cu o suprafață de 11.321 de hectare în nord-vestul județului Tulcea. Munții Măcin s-au format în urmă cu 300–400 de milioane de ani prin orogeneza hercinică — în comparație cu tinerii Carpați, formați acum 65 de milioane de ani — și inițial atingeau aproximativ 3.000 m altitudine, făcând parte dintr-un lanț muntos care traversa Europa de la vest la est. Sute de milioane de ani de eroziune i-au redus la forma actuală de masiv rezidual ruiniform, cu vârful cel mai înalt, Țuțuiatu, la 467 m — cea mai mare altitudine din Dobrogea. Culmea Pricopanului este zona cea mai spectaculoasă, cu muchii crenelate și formațiuni granitice megalitice ce ies din pășunile stepice ca niște cetăți naturale. Ceea ce face Munții Măcinului cu adevărat extraordinari nu e altitudinea, ci biodiversitatea: pe 0,05% din suprafața României, parcul concentrează aproximativ 50% din flora națională — circa 1.900 de specii de plante — și 50% din avifauna țării. Dintre cele aproape 2.000 de specii de plante, peste 70 sunt protejate ca rare sau vulnerabile, iar 27 sunt endemice, existând exclusiv în această zonă. Printre rarități se numără clopoțelul dobrogean, feriga mediteraneană, garofița pitică și bujorul românesc. Pădurea de fag dobrogeană din Rezervația Valea Fagilor — o vale îngustă și umedă la 350–400 m altitudine, cu fagi cu trunchi columnar de până la 1 m diametru și 30 m înălțime — este unică în lume. Pe deasupra masivului trec în migrația de toamnă peste 10.000 de răpitoare de zi — cea mai mare diversitate de păsări de pradă în pasaj din România. Fauna include balaurul dobrogean, cel mai mare șarpe din România, broasca țestoasă dobrogeană, scorpionul carpatic și hamsterul românesc — unele unice în Europa. Parcul dispune de 11 trasee turistice practicabile pe jos, călare sau pe bicicletă, cu centrul de informare în satul Greci.