Parcul National Cozia

Parcul Național Cozia este o arie protejată situată în județul Vâlcea, în Munții Cozia, parte a Carpaților Meridionali, cu o suprafață de aproximativ 17.100 de hectare. Înființat în 1966 și declarat oficial parc național în anul 2000, face parte din rețeaua națională de arii protejate și beneficiază de statut Natura 2000. Cuprinde Masivul Cozia integral, partea de est a Munților Căpățânii și partea de sud-est a Munților Lotrului. Altitudinea maximă este atinsă în Vârful Cozia, la 1.668 m, iar diferența de nivel față de valea Oltului, care traversează parcul prin defileul omonim, depășește 1.400 m. Din punct de vedere geologic, masivul este alcătuit predominant din gnaise și șisturi cristaline, roci metamorfice cu vechime de peste 500 de milioane de ani, care conferă reliefului un aspect abrupt și fragmentat. Versanții sudici, orientați spre Olt, prezintă pante pronunțate și numeroase abrupturi stâncoase. Parcul adăpostește aproximativ 930 de taxoni de plante vasculare, printre care specii endemice locale precum Achillea coziana și Centaurea coziensis, alături de floarea-de-colț și mesteacănul de Cozia. Fauna include mamifere precum ursul brun, lupul, râsul și capra neagră, precum și avifaună reprezentativă: acvila de munte și huhurezul mare. Accesul se realizează prin DN7A (Transfăgărășanul), DN7 (Calea Oltului) și prin Mănăstirea Cozia, ctitorită de Mircea cel Bătrân în 1388, situată la poalele masivului. Trasee marcate pornesc din Călimănești-Căciulata, stațiune balneoclimatică situată la intrarea în parc.