Parcul Kiseleff

Parcul Kiseleff este unul dintre cele mai vechi parcuri publice din București, amenajat în perioada 1832-1834 la inițiativa generalului rus Pavel Kiseleff, guvernator al Principatelor Române în timpul ocupației rusești, care a dispus și trasarea șoselei omonime prin pădurea aflată la nord de oraș. Proiectul peisagistic a fost realizat de Wilhelm Mayer, același arhitect peisagist care a amenajat și Parcul Cișmigiu. Parcul se întinde pe o suprafață de aproximativ 3,2 hectare (31.690 mp), de-a lungul Șoselei Kiseleff, una dintre arterele reprezentative ale capitalei, situată în sectorul 1. Denumirea oficială "Parcul Kiseleff" i-a fost atribuită abia în 1915. Proiectul inițial a fost realizat în stil romantic european, cu alei sinuoase, vegetație diversificată și spații deschise pentru recreere. De-a lungul timpului, parcul a suferit multiple intervenții de modernizare, păstrându-și însă caracterul de spațiu verde urban. Aleea centrală, mărginită de arbori maturi — predominant tei și platani cu vârste de peste 100 de ani — constituie axa principală a parcului, alături de statui și busturi dedicate unor personalități culturale precum Nicolae Leonard, Ovidiu și Barbu Ștefănescu Delavrancea. La capătul sudic al șoselei se află Arcul de Triumf, monument ridicat în forma actuală în 1936, care împreună cu parcul formează un ansamblu urbanistic unitar. În imediata vecinătate se află Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti", înființat în 1936 pe o suprafață de 15 hectare, cu peste 300 de construcții tradiționale aduse din toate regiunile țării, precum și Muzeul de Istorie Naturală "Grigore Antipa" și Muzeul Național de Geologie. Accesul se realizează cu mijloacele de transport în comun — autobuz și troleibuz pe Șoseaua Kiseleff — sau din stația de metrou Aviatorilor. Merită vizitat pentru valoarea sa istorică, pentru arborii seculari și pentru proximitatea față de obiective culturale majore din nordul Bucureștiului.