Parcul Cismigiu

Parcul Cișmigiu este cel mai vechi parc public din București, situat în centrul capitalei, mărginit de Bulevardul Regina Elisabeta, Bulevardul Schitu Măgureanu și Strada Știrbei Vodă. Zona era cunoscută din secolul al XVII-lea drept "Balta lui Dura Neguțătorul" — o mlaștină alimentată de izvoare subterane. În 1779, domnitorul Alexandru Ipsilanti a poruncit construirea unei cișmele (fântâni publice) în apropiere; de la "cișmigiu", paznicul responsabil cu întreținerea fântânilor orașului, provine numele actual al parcului. Generalul Pavel Kiseleff a ordonat secarea bălții încă din 1830, dar lucrările efective au început abia în 1845, când terenul a trecut în proprietatea Sfatului orășenesc. Pentru amenajare a fost adus de la Viena arhitectul peisagist Carl Wilhelm Meyer, fost director al Grădinilor Imperiale vieneze, care a conceput planul modern al parcului, cu alei sinuoase, un lac pentru plimbări cu barca și peste 30.000 de arbori și arbuști plantați, aduși din împrejurimile Bucureștiului, dar și din Brașov și Viena. Meyer a murit prematur, de febră tifoidă, în 1852, la doar 38 de ani, fără să apuce să vadă parcul finalizat; lucrările au fost duse la capăt de peisagistul german Friedrich Rebhuhn, iar inaugurarea oficială a avut loc în 1854. Parcul se întinde astăzi pe o suprafață de aproximativ 17 hectare, cu un lac central alimentat printr-un canal din Dâmbovița, folosit vara pentru plimbări cu barca și iarna, uneori, ca patinoar natural. Găzduiește arbori maturi — platani, tei, stejari, salcie pletoasă — unii cu vârstă de peste 150 de ani. Printre zonele de interes se numără Rotonda Scriitorilor (1943, cu 12 busturi ale unor mari scriitori români), Grădina Romană, ruinele mănăstirii "La Cetate" (construită de logofătul Văcărescu în 1756, cu un tunel secret spre Dâmbovița) și restaurantul istoric "Monte Carlo", ridicat de arhitectul Ion Mincu. Parcul este clasat ca monument istoric de categorie A și parc dendrologic protejat. Accesul se face din Bulevardul Regina Elisabeta, în apropierea stației de metrou Izvor, sau prin celelalte intrări dinspre Bulevardul Schitu Măgureanu și Strada Știrbei Vodă. Merită vizitat pentru valoarea sa istorică, pentru colecția dendrologică variată și pentru faptul că reprezintă cel mai reprezentativ exemplu de peisagistică urbană din secolul al XIX-lea din București.