Palatul CEC

Palatul CEC este unul dintre cele mai reprezentative edificii eclectice de pe Calea Victoriei, ridicat între 1897 și 1900 ca sediu al Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie, instituție înființată în 1864 din inițiativa lui Alexandru Ioan Cuza. Construcția se înalță pe locul fostei mănăstiri și al hanului „Sfântul Ioan cel Mare", demolate în 1875. Piatra de temelie a fost pusă în 1897, în prezența regelui Carol I și a reginei Elisabeta. Proiectul aparține arhitectului francez Paul Gottereau, format la École des Beaux-Arts din Paris, iar execuția a fost coordonată de arhitectul român Ion Socolescu. Clădirea ilustrează academismul francez de sfârșit de secol XIX, cu influențe renascentiste. Intrarea principală este marcată de un fronton semicircular sprijinit pe coloane în stil compozit, iar cele patru volume de colț sunt încununate de cupole renascentiste; ansamblul culminează cu o mare cupolă centrală de sticlă și metal. Fațadele și interioarele folosesc piatră și marmură de Dobrogea. Interiorul a rămas aproape neschimbat de la inaugurare. În Holul Mare se află picturi murale semnate de Mihail Simonidi, iar din 2005 spațiul găzduiește Muzeul CEC, cu documente bancare, seifuri interbelice și obiecte din colecția „Tezaur". Clădirea a rezistat fără avarii cutremurelor din 1940 și 1977 și bombardamentelor din Al Doilea Război Mondial, fiind una dintre puținele construcții de epocă păstrate intact. Merită vizitat pentru valoarea sa arhitecturală excepțională și pentru interiorul autentic, vizibil în cadrul tururilor ghidate.