Orașul Reghin

Reghinul se află în nordul județului Mureș, pe ambele maluri ale Mureșului, la confluența cu râul Gurghiu, la 32 km de Târgu Mureș. Localitatea apare prima dată într-o diplomă a regelui Andrei al II-lea din 1228, sub numele „Regun”, iar denumirea germană Sächsisch-Regen amintește de comunitatea sașilor, majoritară încă la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1551 comunitatea săsească a adoptat Reforma luterană, în 1863 Reghinul a devenit oraș liber regesc, iar în 1848 orașul a fost incendiat aproape în întregime. La recensământul din 2021 avea 29.742 de locuitori. Principalul monument istoric este biserica evanghelică de pe strada Călărașilor nr. 1 (cod LMI MS-II-a-A-15761), construită ca biserică romano-catolică în 1330, an consemnat de o inscripție de pe peretele de nord. La Reghin a fost ales, la 1 ianuarie 1661, János Kemény principe al Transilvaniei. Biserica a ars în incendiile din 1708 și 1848 și a fost refăcută de fiecare dată. Muzeul Etnografic „Anton Badea”, de pe strada Vânătorilor nr. 51, a fost înființat de etnograful Anton Badea, care a început colecția în 1960. Funcționează într-o clădire din 1892, monument istoric, și păstrează peste 7.500 de obiecte, între care instalații tehnice populare (presă de ulei, moară de apă, teasc), unelte, port popular și obiecte de meșteșug din Valea Mureșului Superior, Valea Gurghiului și o parte a Câmpiei Transilvaniei. În oraș se mai află biserica de lemn „Sfântul Nicolae”, monument de interes național. Reghinul este numit „orașul viorilor”, datorită tradiției construcției de viori și alte instrumente cu coarde din lemn de rezonanță provenit din pădurile Călimanilor și Gurghiului. Primele instrumente au fost produse de firma „Hora”, urmată de „Gliga Instrumente Muzicale”. Un monument din oraș îi omagiază pe constructorii de viori.